Ce suntem noi, Doamne?
Ce suntem noi, Doamne? Umbră și părere,
un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere;
ce curând ne crește și ne ia pământul,
izvorâm ca apa și plecăm ca vântul.
Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
Vrednică-i de voia și zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale.
Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenușă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
și roua de aur din ochii minunii.
Ce ținem noi, Doamne, al nostru-n vecie?
Doar ce dăm acuma la alții și Ție,
doar dulcea tăcere sfințită-n suspine,
doar ceasul de taină trăit lângă Tine.
( Traian Dorz )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|