Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
Nu avea cum sa fie aceiasi oameni, ca prima biografie a aparut in 1719.
Apoi am primit manuscrisul ala in 1893. In tot acest timp, pana sa descopere scrierea aia a lui Isaac, deci avem 2 secole jumatatein care nimeni nu a zis mare lucru de aceste clasificari, fie de comuniune cu monofizitii, fie de comuniune cu nestorienii, sa fie un mare efort de demascare al acestor asa-zise falsuri, nici de noi, nici de apuseni.
|
Eu spuneam de cei din ziua de azi care sustin ca sfantul ar fi fost nestorian, nu de cei din trecut.
Iar faptul ca nimeni nu a spus ceva de aceste lucruri nu e tocmai corect, tocmai ce am spus de parintele Staniloae. Iar aici vezi si ce spunea Sfantul Paisie Aghioritul si cum il pomenea pe Sfantul Issac:
http://acvila30.ro/cuviosul-paisie-a...cii-au-sfinti/
Ortodocsii au luat pozitie doar cand autori ortodocsi au inceput sa se ia dupa ce scriu autori vestici si au adus aceasta eroare in ortodoxie.
Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
Eu zic ca notiunea de schisma si alte dispute a fost mult mai poroasa in realitate decat incerci sa o prezinti, si ca nestorianizarea Bisericii Perse a fost un proces indelungat. D-aia sfantul apare in condicile tuturor. Pe sistemul asta pot sa intreb si eu:
Aia cum au acceptat un episcop al factiunii cu care au avut conflicte si uneori persecutii atata timp?
|
A durat ceva timp pana la schisma, dar in 518 a devenit reala. Din acel an apar doi patriarhi ai Antiohiei si, deci, doua ierarhii. Iar in biografia nestoriana sfantul ar fi trecut la Domnul in anul 700, deci sunt aproape doua secole. In rest vezi si raspunsul meu catre MihaiG. Catolicii care sustin ca sfantul ar fi fost nestorian sustin ca biografia monofizita e falsificata de ei. La fel cum noi spunem ca nestorienii au facut acelasi lucru, profitand de faptul ca nu se cunosc multe din viata acestui sfant.
Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
In primul rand, Ninivele e in mijlocul Irakului, nu pe langa Antiohia.
Irakul era cam miezul imperiului persan, care se stie ca nu accepta decat crestini ai Bisericii Persane(asiriene azi) si ii cam mazileau din imperiu pe cei in comuniune cu imperiul roman.
|
Patriarhia Antiohiei are un jurisdictie mai multe teritorii, inclusiv Irakul. La fel era si pe atunci. Daca existau ortodocsi in acea regiune automat aveau si un episcop.
Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
Motivele istorice ale apropierii de Roma ai scaunului antiohian sunt lungi si complexe.
Cert e ca, cum am zis si cand vorbeam de ecumenism, schisma cu Roma nu a fost o chestie atat de mare pentru ei cum a fost pentru din Constantinopol, asa cum nici intreruperea comuniunii intre greci si arabi azi nu e o problema pentru noi(patriarhul Petru al III-lea(1028â1051) a considerat cearta dintre latini si greci o tampenie, de exemplu).
D-aia au aceptat la inceputul secolului XII, patriarhul latin, in lipsa unuia propriu, pana la restabilirea liniei grecesti, si calugarii franciscani care actionau in Orientul Mijlociu erau sub autoritatea patriarhului ortodox.
In fine, faza care a declansat uniatismul antiohian nu a fost atat prozelitismul, ci ca patriarhul ecumenic a incercat sa le inlocuiasca conducatorul si sa puna un episcop mai de-al lor pe motiv ca alegerea e invalida, si patriarhul antiohian a refuzat din moment ce invaliditatea era falsa, si doar un pretext pentru centralizarea puterii.
|
Uniatismul ce a fost, o dorinta aparuta dintr-o data la toate popoarele ortodoxe aflate sub stapanirea catolica? Sau s-a datorat prozelitismului catolic? Iar patriarhul latin de dupa cruciade nu a fost acceptat, ci a fost impus, patriarhul ortodox plecand in exil. Iar faptul ca ortodocsii s-au inteles bine cu cei de alte confesiuni sau religii e ceva firesc, ortodoxia e toleranta fata de oameni. Dar e intoleranta fata de credinte gresite.