Subiect: Sunt singura.
View Single Post
  #237  
Vechi 02.01.2017, 02:53:25
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.025
Implicit

Citat:
În prealabil postat de adelina02 Vezi mesajul
Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.
Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.
Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.
Mi se pare din ce in ce mai evident ca esti victima unei situatii conflictuale foarte grave intre parintii tai.
Mama ta ti-a transmis frustrarile capatate din conflictul cu tatal tau.

Slava domnului ca macar n-ai devenit lesbiana, serios, nu e din nastere, cam asa se intampla.
Repulsie fata de baieti din diverse motive, apare o fata "dezghetata" fatza de care nu exista atatea bariere psihice, apare contactul fizic, dai de gustul carnii si gata.. infloreste si "dragostea".

Mi se pare de poveste cum sa nu sesizezi chiar tu chestia asta sau duhovnicul.

La calugarie trebuie sa mergi de dragul vocatiei, nu pentru ca parintii ti-au instalat niste bariere mentale fata de contactul (inclusiv/mai ales fizic) cu sexul opus.

Altfel cine stie ce prostii se mai intampla si pe acolo..
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote