Citat:
În prealabil postat de sophia
spune ca fetele vor fi mai nefericite in casatorie.
|
Nu spune. Versetul 1 Cor 7:40, la care va referiti, spune: "Dar mai fericită este dacă rămâne așa, după părerea mea. Și socot că și eu am Duhul lui Dumnezeu. "
In esenta, intregul capitol din aceasta epistola paulina spune ca:
-exista doua stari in care omul, barbat si femeie, poate ajunge in rai si poate obtine fericirea pe pamant: starea de feciorie si starea de casatorie.
-dintre acestea doua, starea de feciorie este prima in onoare: e mai apropiata de starea ingereasca. Este mai usor pentru necasatoriti sa atinga atat fericirea vesnica, precum si fericirea pe pamant.
-dar, pentru cei in care concupiscenta lucreaza cu putere, este mai bine sa se casatoreasca decat ca, ramanand in feciorie, sa cada in pacat.
-capitolul mai afirma ca sacramentul casatoriei este indisolubil. O casatorie nu poate fi desfacuta decat prin moartea unuia dintre soti; vorbeste despre "privilegiul paulin": o situatie rara in zilele noastre; in sfarsit, capitolul mai afirma ca fecioria si casatoria sunt doua chemari ale lui Dumnezeu.
Asta e cel mai important daca revenim la cazul Adelinei, care e subiectul topicului: capitolul acesta arata ca trebuie sa cerceteze daca are chemare spre feciorie sau spre casatorie. Din cate inteleg, nu numai ca la ea nu lucreaza cu putere concupiscenta, ci are un fel de oroare fata de actul matrimonial. Aici ar putea fi o problema psihologica, dar ar putea fi si un semn spiritual care ar putea arata o chemare spre starea perfecta a fecioriei. Personal, si sub rezerva ca nu pot avea o parere temeinica dupa atat de putine elemente, as inclina spre prima varianta. De ce ? Fiindca exista o regula universala a deosebirii duhurilor: cand Dumnezeu, prin persoana Sfantului Spirit, lucreaza, mai degraba El o face prin atragere decat prin respingere. De aceea spunem "chemare spre feciorie" si nu "impingere spre necasatorie". Nu din oroare fata de actul matrimonial si fata de multe alte lucruri pe care casatoria le presupune si fata de servituti pe care le impune, ci din dorinta fierbinte de a trai asa cum lui Isus ii place cel mai mult si asa cum a trait El insusi, din dorinta de a se asemana mai perfect cu El, din dorinta de a fi asemenea ingerilor inca din timpul vietii in trup: dupa acestea recunoastem ca o chemare spre feciorie este autentica, adica vine de la Dumnezeu si, acela sau aceea care o va urma, va fi mai fericit.