[ioan67]

Aş vrea să dau un exemplu, Cătălin, ca să mă fac mai bine înţeles. Te rog să urmăreşti modul în care gândesc atunci când contest ideea ta referitoare la absolutul învăţăturii şi la excluderea participării credinciosului la ea ca, pur şi simplu, co-autor.

Domnul ne deschide o poartă de acces la Învăţătură prin cuvintele Evanghelistului Ioan, astfel:

Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. (1 Ioan, 4 - 7,8)
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=36&cap=4

Ei bine, Cătălin, spune te rog: care este Învăţătura? O poţi formula, cumva? Poate cineva să spună "aceasta e învăţătura din aceste cuvinte şi nu alta"? Se poate găsi o modalitate unică de a exprima această învăţătură?
Textul e unul şi acelaşi. Dar care este Învăţătura din text?

Ei bine, eu pot să presupun că în aceste cuvinte există o învăţătură, un "ceva" unic, inalterabil, nemodificabil. Un mesaj, o energie, zi-i cum vrei. Ceva absolut care nu depinde de mine sau de tine sau de oricare alt muritor.
Dar care să fie acest tainic înţeles, parte din mesajul Logosului către noi? Poţi preciza?

De aceea, eu cred şi susţin că acest text ne oferă doar o provocare, o stimulare la poarta minţii şi inimii noastre şi tot ce putem face mai bun este ca prin rugăciune, viaţă curată, studiu şi apelul la conştiinţa sobornicească a Bisericii să ajungem la oarece cunoaştere a Învăţăturii, a Logosului. Dar nu o cunoaştere formală, ca atunci când stabilim oarece adevăr prin efortul nostru intelectual obişnuit, ci o cunoaştere participativă la Cuvânt, în care ne contopim şi ne transformăm prin energia Duhului Sfânt şi prin voinţa şi iubirea noastră.
Altfel spus, Învăţătura ia viaţă în fiecare credincios pe măsură ce ne contopim cu Hristos, prin modul nostru de a fi în Biserică. Altminteri este literă moartă sau text pe care îl găsim formulat cumva în cărţile sfinte dar suntem străini de miezul lui şi doar îl re-prezentăm prin cuvinte aiurite ale minţilor noastre neluminate.

Deci nouă nu ni se oferă vreo învăţătură, oricât ar părea de straniu. Ni se oferă texte scrise şi predici orale, iar Învăţătura e rodul care se naşte din unirea noastră cu Hristos prin Duhul Sfânt. Deci omul e co-autor cu Dumnezeu la/întru Învăţătură.
Doar dacă omul nunteşte cu Domnul se naşte, ca un prunc, şi Învăţătura. Altminteri nu e decât, să mă ierţi, onanie: visarea că am participat la iubire, când de fapt am fost singuri, cu un text în faţă, pe marginea căruia am fantazat vrute şi nevrute...

Învăţătura se înalţă din adâncurile pocăinţei. Nu e dată ca atare, în mod obiectiv!
E o descoperire uimitoare, printr-un anumit fel de participare, iar nu o receptare a unui "obiect" al cunoaşterii.
Nu există independent de nuntirea sufletului cu Logosul, ci doar prin aceasta, ca urmare a stârnirii şi mlădierii sufletului de slovele textului. De aceea, sufletele grosolane şi împietrite nu au parte de nici o Învăţătură, chiar de-ar citi Scriptura neîncetat.