[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

Atunci cand cineva face o serie de afirmatii isi expune propria parere. Nu mai e parere personala doar daca citeaza din invatatura, sfinti, etc. Pana acum tu ti-ai expus doar parerea personala, in timp ce eu am dat citatele din ceea ce spune invatatura ortodoxa (al doilea articol este din catehismul ortodox). Asadar, unde regasim ceea ce spui tu? Iar daca spui ca nu esti de acord cu ceea ce am afirmai si argumentat, care sunt acele noi invataturi care au fost revelate dupa perioada apostolica. Eu am dat un exemplu din catolicism, din ortodoxie nu cunosc si citatele spun ca nici nu exista. Daca tu le cunosti le poti enumera.

Cătălin,
catehismul ortodox nu e unul, ci sunt mai multe! Uite, ca exemplu: eu am acasă trei (3) cărţi numite (sau care constituie la propriu) "catehism ortodox". Una e românească şi cred că pe aceea o ai şi tu - o carte mare, cu copertă roşie, din carton gros. Alta e franţuzească (ortodoxă), alta e grecească. Ei bine, în ciuda unor înţelesuri comune, află că între cele 3 cărţi de catehism sunt diferenţe semnificative, pe alocuri. N-aş zice că se contrazic, neapărat, însă accentele şi nuanţele din fiecare fac ca impactul asupra cititorului să aducă unele diferenţe de înţelegere şi trăire considerabile.
Verifică şi tu şi vei constata că aşa este. Deci nu îmi mai vorbi de un catehism ortodox, că sunt multe. Mai multe de 3, cât am eu acum la îndemână...

*
E bine ca omul să facă afirmaţii personale, fireşte. Că doar omul nu e o cutie goală şi bună de umplut cu afirmaţiile altora. Şi ce rost ar mai avea sufletul omului dacă s-ar purta ca o cutie în care să intre produsele altora?
Cât despre părerile personale... Ce altceva aştepţi, câtă vreme nu sunt tocmai Dumnezeu. Care o fi avut şi El nişte păreri, prin istorie... Nu crezi?
Dacă nu crezi, (re)ascultă cum proclamau Părinţii în/şi Duhul Sfânt: "Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfânt".

Fără astfel de "păreri", Cătăline, nici nu am mai avea vreo credinţă vie, adică tainică....
Ci un cărţoi cu formule bune de hrănit mormintele şi păianjenii. Un fel de manual kgbist de ideologie marxist-lenininistă bună de călcat la dungă creierele deja bine spălate.

*
Cătălin, eu nu am nimic cu catehismul tău. Mai exact, nu am nimic împotrivă. Că doară şi eu citesc aceleaşi "învăţături" ca şi tine! Avem aceleaşi cărţi acasă, citim aceleaşi surse ortodoxe pe net, auzim (citim) aceleaşi pericope la slujbe, zicem acelaşi Crez. Slavă Domnului!
Dar ce încerc eu de ani buni să îţi semnalez (e drept că nici pe departe atât de bine ca Pelerinul, Mihailc, Delia etc.) este că învăţătura catehismului nu se termină cu lectura, ci abia începe! Tu te opreşti mereu acolo unde eu abia încep cu adevărat.... Fireşte, în acest caz, că nu ne înţelegem. De aici numeroase dispute şi supărări reciproce, din păcate...

Se ridică deci, mereu, problema crucială: ce facem când citim o carte de catehism? Ori când citim Scriptura ori scrierile Sfinţilor Părinţi care alcătuiesc, de pildă, Filocalia.

Din câte ne-ai arătat de-a lungul anilor, tu alegi să citeşti şi să ...citezi. Atât.
Crezînd, poate, că prin asta te arăţi smerit şi iubitor al dreptei credinţe. Fără a nega neapărat că eşti, poate, smerit şi iubitor eu însă îţi atrag mereu atenţia că faci prea puţin şi intervii nepotrivit. Căci nu este nici îndeajuns nici folositor să pui sub ochii unui confrate ceea ce el însuşi a citit în prealabil cel puţin la fel de bine şi de mult ca tine. Te opreşti astfel şi îl opreşti şi pe el. Din ce? Din travaliul gândului, al cugetării, al meditaţiei... Din zvâcul minţii şi al inimii care a vibrat la atingerea cuvântului Scripturii ori al textului catehetic.

Oare catehismul e dat pentru a vorbi noi permanent în citate din el? Aşa vezi tu o viaţă de comuniune creştină? Eu spun un citat din catehism, tu spui alt citat, apoi amândoi, cu încântare zicem, în cor, pe un al treilea!...:)
Zău, asta nu e viaţă de credinţă şi de împărtăşire... Asta e cel mult un mugure amuzant, oarecum, al ei. Să mă ierţi.