[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Am înţeles, Cătălin, sigur că am înţeles din capul locului.
Atâta doar că dăm o accepţiune diferită termenului de "învăţătură". Eu nu o reduc la formulările de credinţă, acestea fiind cel mult nucleul sau programul Învăţăturii în măsura în care acesta poate fi formulat în cuvinte omeneşti.
Învăţătura sau cunoaşterea lui Dumnezeu depăşeşte cu mult ceea ce a fost formulat în Crez.
Adeseori învăţătura nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Iar formulările dogmatice rămân doar un reper, spre a nu rătăci prea mult în viaţa de credinţă.

Frica lui Dumnezeu e cea mai bună învăţătură, e busola care îl ţine pe credincios cel mai aproape de Taina Iubirii dintre Dumnezeu şi om. Cine are frica lui Dumnezeu nu mai rătăceşte Calea, fie şi neştiind formulările de credinţă.
Dacă toată învăţătura revelată ar pieri, prin cine ştie ce cataclism curios, sunt sigur că oamenii cu frica lui Dumnezeu ar reformula-o. Aceasta nu se dobândeşte prin învăţătura revelată (sunt doctori în revelaţii dar care n-au pic de frică de Dumnezeu şi nici strop de credinţă!), ci printr-o mişcare tainică a inimii sub mângâierea Harului.
Frica lui Dumnezeu, aşadar, e cel mai bun învăţător. Din ea odrăslesc toate celelalte bineplăcute Domnului, dacă omul voieşte să se dăruiască Vieţii şi nu morţii.

Nu poate exista un crestinism adogmatic (si ma refer la ortodoxie, pentru ca pietismul din protestantism este traire fara dogma, a fost insusit si de ecumenism). Invataturile revelate sunt cele din Sfanta Scriptura, dogmatica le-a explicat apoi si dezvoltat. Fara Crez nu exista credinta, nimeni nu a fost primit in Biserica doar pentru ca are trairi intense. Atat de importanta este invatatura incat erezia a fost considerata cel mai mare pacat. Pentru o singura prepozitie s-a despartit Biserica Ortodoxa de catolici ("din" in opozitie cu "prin").
Am mai dat articolul IPS Andrei Andreicut despre pietism, in comparatie cu invatatura ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html