[CristianR]

Energiile acumulate în suflet din pricini diverse (uneori fiziologice) nu trebuie înăbușite, este adevărat; dar nici eliberate întâmplător, pentru că prin intermediul lor sufletul nostru călătorește în sus ori în jos, către sens ori către fărâmițare.

Poți da curs unui sfat de genul „urmează-ți pofta (sau nevoia) că altfel te îmbolnăvești psihic”, ori poți ajunge la un duhovnic priceput care să-ți orienteze energia către ceva rodnic, către un alt nivel al vieții. Ori măcar să te înveţe cum să o domoleşti.

În primul caz vom cunoaște păcatul, care sub o aparență de liniștire a simțurilor îmbolnăvește spiritual (când dai frâu liber cailor căruţa se răstoarnă sau ajungi în şanţ), iar în al doilea caz împlinirea va fi atât spirituală (omul e ajutat să se orienteze către un sens al vieții sale), cât și sufletească și trupească.

Biserica are drumuri bătătorite de mii de ani, pe care dacă mergi nu vei da greş. E vorba de intrarea în ceea ce se cheamă rânduială, şi care înseamnă fie să apuci pe calea unei relaţii în care partener direct îţi este însuşi Dumnezeu (monahismul), fie pe calea împlinirii în căsnicie.

Problemele tânărului din timpurile noastre vin nu din pricină că ar căuta la Biserică rezolvarea problemelor sale, ci din cauză că nu se mai simte pregătit să apuce pe niciuna dintre cele două căi, şi atunci trăieşte suspendat, într-o incertitudine periculoasă. Iar îndemnurile de genul ''descătuşează-te'', care abundă, nu fac decât să-l zăpăcească şi mai tare, distrugându-i în cele din urmă busola.

Sigur, pericole şi ispite sunt şi în călugărie, şi în căsătorie, dar acolo ai nişte repere mai clare între care te mişti.

Revin ca să mai adaug:
Sensul pe care ni-l oferă Biserica nu e ceva suprapus peste personalitatea noastră, nu are nimic artificial; nu e o direcţie care se opune naturii noastre, firescului. Din contră, ne ajută să ne redescoperim adevăratul sens, ne ajută să fim în conformitate cu proiectul nostru, să redescoperim care e menirea energiilor pe care le-a sădit Dumnezeu în noi. În felul ăsta ne vindecă, pentru că ne face să fim conformi cu noi înşine.

Energiile pe care le purtăm în sufletele şi în trupurile noastre nu sunt degeaba acolo, nu sunt întâmplătoare. Dar dacă nu ne lăsăm ajutaţi, îndrumaţi, crescuţi, noi doar luăm cunoştinţă de ele, fără să ştim ce avem de făcut.