Iată o descriere magistrală a unei "credincioase" obișnuite, vai...
Are cuvântul Maestrul D.:
...doamna, care, ascultînd tulburată, țipa și își acoperea ochii cu mâinile...
- Imaginați-vă, am presimțit totul!
Eu am acest dar, îmi imaginez orice, totul, așa cum se întâmplă. Și, Doamne, de câte ori m-am uitat la acest om îngrozitor, de fiecare dată mă gândeam: iată omul care până la urmă mă va omorî și pe mine. Și uite că s-a și întâmplat.
Adică, dacă el nu m-a omorât pe mine acum, ci pe tatăl lui, e posibil că aici a fost mâna lui Dumnezeu, care m-a protejat, și-apoi, pe deasupra, el s-a abținut să mă omoare pentru că eu însămi, aici, în acest loc, i-am atârnat o iconiță la gât, cu puternica Varvara, marea muceniță...
...știți, eu nu cred în minuni, însă această iconiță și această minune vădită care s-a întâmplat cu mine acum - aceasta mă face să mă cutremur și încep să cred din nou în tot ce se poate crede. Ați auzit de starețul Zosima?...
(Frații Karamazov, vol. 2, "Începutul carierei funcționarului Perhotin")
E o mică ilustrare a vieții noastre obișnuite, "de credință". Balamuc, delir, prostie și influență socială - toate la același pachet.
Dumnezeu să ne ajute!
|