În prealabil postat de Seraphim7
Sigur,probabil doar constientizand și acceptând că am o problema ,voi putea să și rezolv.Dar,bineînțeles,am discutat și cu psihologi,chiar si psihiatrii,însă de multe ori nu puteam să dau totul afară,să vars tot ce am pe suflet,asta s-a intamplat și cu preoți de multe ori.Probabil când găseam persoane competente nu eram eu destul de diferite deschis,probabil din neincredere sau frică,iar când aveam strafulgerari de explozie,rămâneam cu replici gen,du-te la duhovnicul tău,sau tăcerea profesională a psihologilor.Și sunt mulți oameni care caută ceva,sau se simt singuri,sau nu au liniște,dar nu ședințele de psihologie sau spovedaniile sunt solutia,acestea sunt doar un calmant de moment.Iar pe cei din familie sau prieteni ,iubite etc,normal ca,ne purtăm ipocrit cu ei,ii mintim,zambim fals etc.Toți ne prefacem,fiindca asta e problema,nu mulți au curajul sa recunoască mizeria in care traiesc,sau mai degraba nu mai reusesc sa vadă asta,le-au amorțit simțurile.Dar asta e,nu ne putem tot plange,si eu optez pentru alegeri alternative de refugiu.Doar așa când mai intru in contact cu persoane din sfera psiho-spirituală mai discut una alta,însă niciodată nu merită să te deschizi oricui,ci doar celui care simți ca poate să se conteze la sufletul.Eu aleg mai degrabă un parteneriat in care ambii sa aibe beneficii,fiindcă toti avem de oferit,nu doar de primit.
|