Imi aduc aminte frate Ioane, un cuvant citit in cartea parintelui Savatie Bastovoi. Spunea parintele cam asa... Imi amintesc cum odata, am suparat-o pe mamica mea si ea mi-a spus, pleaca, nu te mai iubesc. In clipa aceea copil fiind am simtit ca universul meu s-a prabusit. Imi doream sa imi traga o palmuta la fund sa ma pedepseasca putin, numai sa ma iubeasca din nou."
Parintele a vorbit prin prisma copilului, eu vorbesc din postura mamei. Vorbesc in dreptul meu,, niciodata nu te poti supara pe copilul tau intr-atat sa nu il mai iubesti.
De ce am dus acest exemplu? Eu consider ca Hristos este Tatal meu. Frumos spunem la rugaciunea Sf Efrem Sirul "Cel ce m-ai zidit, mantuieste-ma"...
ori daca constiinta, inima , fiinta toata recunoaste pe Hristos ca Tata, atunci constientizeaza prezenta Lui si stie exact cand il supara. De aici vine cuvantul "numai sa fie cu El"

(m-as bucura sa nu imi mai spui "doamna". numeste-ma simplu, jeni. asa ma numesc si dincolo de monitor)