Citat:
În prealabil postat de ioan67
Amin!
Uite, acum poți să mă ajuți chiar tu!..:)
Pune o întrebare sau împărtășește un gând al tău despre psihologie ca disciplină sau ca viață sufletească a omului.
Numai, te rog, să nu fie întrebări/cugetări prea "înalte", ci despre lucruri firești, de care avem parte fiecare în viața noastră. Sunt atâtea care ne alcătuiesc: gânduri, simțăminte, vreri, temeri, proiecte, relații, grupuri, însușiri de personalitate, senzații, amintiri etc. etc. Psihologia cu asta se ocupă, cu viața omului concret aflat, ca subiectivitate unică, în relație cu semenii și cu lumea/Creația întreagă.
|
cu mare placere! Personal am toata stima pentru psihologii care isi fac "meseria" cu responsabilitate. Am vazut ca pe acest topic, si nu numai, foarte multi forumisti pun la zid psihologul. Personal nu inteleg DE CE?! Psihologul nu inlocuieste (si nici nu poate, chiar daca ar vrea) preotul. Psihologul nu este un doctor al sufletului.El se ocupa cu studiul comportamentului uman, functiile si procesele mentale ca inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective, etc. In aceste vremuri in care traim, psihologul este mai mult decat necesar.Poate sa faca bine omului, dar poate sa faca si mult rau. Depinde de psiholog. Dar acest lucru este valabil si pentru preot. Si el poate sa faca mult bine, dar poate sa faca si mult rau. Imaginati-va cat rau poate sa faca un preot care este vazut iesind beat dintr-o crâsmă sau dimineata de la tanti Maricica (persoana cu renumele de femeie de moravuri usoare). Cata sminteala. Totul depinde de persoana in cauza si ce face cu talantii pe care i-a primit.
ps: sa nu se inteleaga ca recomand ca omul sa merga la psiholog in loc de preot. Fiecare cu darul sau