"Concluzia:hai sa credem mai mult in Dumnezeu!" Ai dreptate,m-am avantat fara fara intelepciune in concluzii care nu-si au locul,mai ales aici,chiar daca realitatea este contorsionata,realitatea a ceea ce traim,pentru ca cele spirituale provin din cele trupesti,nu suntem duhuri care planeaza in univers in cautarea sensului,ar fi fost mai simplu sa fim.Acolo unde am zis ca totul tine de educatie,am vrut sa spun si de mentalitate,pentru ca intr-adevar CREDINTA e una,dar modul de a o percepe este cam individual,fapt care ne face diferiti,dupa cum se vede. Sincer,sa nu-mi fie spre lauda ca o cadere,dar nu am folosit niciodata anticonceptionale,nu am facut avort,si sper sa nu se intample,am un baietel mic care reprezinta ingerasul meu pamantean,trimis de Dumnezeu.Poate lucrul care m-a ferit de marele pacat al avortului a fost faptul ca mi-am inceput viata sexuala tarziu,si deci,cu spiritul responsabilitatii.Dar ce-i drept ma gandesc sa folosesc o metoda anticonceptionala pe viitor,nu stiu,pana acum am tinut la calendar,dar pe viitor nici eu si nici sotul meu nu mai vrem sa avem copii si trebuie sa ne gandim f.bine la evitarea unei situatii grave cum ar fi un avort.Nu stiu ce sa zic,nu ma simt puternica nici pentru conceperea unui alt copil,nici pentru metode anticonceptionale...Iar dpdv religios,mi-e teama de pacatul avortului si de alte pacate care genereaza durerea...dar nu de metode anticonceptionale,unele chiar inofensive,stii,de regula in astfel de probleme uneori ultimul cuvant il au de fapt barbatii langa care convietuim,caci daca ar fi dupa femei....n-ar mai reprezenta o dilema "sa alegem ori nu metodele anticoncept."
|