Citat:
|
Iar teorii precum "nu suntem noi in masura sa judecam",reprezinta doar scuze atribuite acestor realitati
|
nu sunt scuze si nici teorii. "nu suntem noi in masura sa judecam" este o afirmatie care, practic, porneste de la indemnul Mantuitorului "nu judecati si nu veti fi judecati".
iar in contextul de fata imi amintesc de Sf Ioan Gura de Aur care spunea ca-l va acoperii cu mantia sa pe monahul care a gresit.
asa cum nici ei, monahii, n-au voie sa-i judece pe mirenii casatoriti pt relatiile sexuale nu tocmai crestinesti (fie protejat, fie intr-o perioada interzisa, fie de 2 ori pe zi, fie .. fie..) fiindca nu stiu ce inseamna sa primesti 25 de ore din 24 informatii ce produc senzatii erotice (senzatii vizuale, olfactive, cutanate)... tot asa nici noi nu-i putem judeca pt slabiciunile lor.
daca tu nu esti ruda cu monahul respectiv, nici n-ai voie sa stai singura cu el intr-o incapere... nu vreau sa te acuz, mai ales ca faptul e deja consumat. mie mi s-a atras atentia sa nu mai intru fara blagoslovenie.
iar daca tu te simti mai puternica decat calugarul respectiv (ceea ce e foarte probabil), datoria ta e sa eviti situatiile jenante si, pe cat posibil, sa-i deschizi ochii.
repet, nu spun chestiile astea ca sa te acuz...
ceea ce-ti pot reprosa este ca generalizezi. este adevarat ce spui, asta e realitatea si n-a negat-o nimeni, dar sa nu-i punem in aceeasi lumina proasta pe toti clericii... pt ca nu sunt toti asa.
acum imi amintesc de o istorioara cu un pustinc; a vrut sa vada ce mai e prin lume.. dar pana sa ajunga intr-un oras a dat de o manastire. s-a speriat foarte tare vazand curtea manastirii plina de diavoli si se temea... "daca in manastire sunt atatia diavoli, oare cati sunt in lume?". si spre surprinderea lui, deasupra orasului nu era decat un drac.