Citat:
|
Da,o abordare foarte interesantă.Închinarea....Acest cosmos al factorilor care duc la inchinare,respectul indus de fenomenele naturii,frica care provoacă plecăciune,oameni care care te supun,fie prin blândețe sau putere.Dar iată ca oamenii se închină mereu,fie conștient sau inconștient.Spunem că ea virtute inchinarea la aspectele constructive,si păcat la celelalte distructive.Vorbind despre icoană,acest aspecte dus la o artă a misticului.Mulți nu ar putea concepe ortodoxia fara icoană.E atât de greu sa treci de aceste prejudecăți si aparențe care te țin voit inafara ortodoxiei.Dar moaștele,icoanele ,ingustimea,tradițiile,veșmintele,ritualul....Toat e acestea te provoacă la inchinare.Iar paradoxul este că această aparentă idolatrie ,inutilitate,acest obicei arhaic,care pare fara sens și chiar dăunător....te duce spre un tărâm al spiritului care....pur si simplu nu are nevoie de cuvinte....eu unul i-am cam uitat gustul,dedandu-mă cu citica ,scepticismul etc.
|
Calatoria spirituala este una de micsorare a egoului, a eului care pretinde si este avid de posesiune.
Recunoasterea unui "Eu plin de calitati / Sfant" produce trei efecte:
- propriul eu ia chipul calitatilor pe care le contempla
- dezbraca eul de iubirea de sine
- apropie cele doua euri/ Eu-in-eu