Citat:
Adevărul reprezintă principiul ultim al oricarui idealism.În creștinism adevarul îl reprezintă Iisus,asta știm.In logică avem tipologii de adevăr.De la simpla constatare că afară plouă,până la adevarul istoric sau matematic,stiintific,unde adevarul este demostrat cu mijloacele specifice si acceptate unanim.Pășind pe tărâmul religiei,al mitului,al misterului adevărul deja nu se mai arată,pentru ca de fapt el este substituit de alternativele lui,care pana la urmă sunt niste tentative de a-l intui,recrea sau chiar descoperi.Acum ne apropiem de sistem,care poate fi politic,administrativ,religios etc.Când creezi un sistem fundamentat pe un adevăr pe care nu il poți demonstra,automat creezi o iluzie a acelui adevar.
Când tu nu imi dai instrumentele necesare să găsesc acel adevar,chiar imi spui ca nu pot sa il gasesc altfel decat prin tine,sau chiar imi spui că doar tu il deti....Tu de fapt imi dai instrumentele să cred că iluzia ta e adevărul....
|
Instrumentele pot fi fizice sau psihologice.
Instrumentul psihologic este in mod necesar o paradigma, un set de rationamente care construiesc si ranforseaza paradigma.
Crestinismul ofera propriul sau instrument pentru gasirea adevarului, un tip particular de abordare psihologica.
Acesta polarizeaza toate valorile intr-o singura denominare personalizata; conceptualizeaza o singularitate ca sursa pentru orice forma de bine - Iisus. Este fibra acestui mod de gandire. In persoana Iisus sunt absolutizate toate virtutile. Este Dumnezeu.
Crestinismul de masa nu este interesat de natura adevarului, nu isi pune problema acestuia. Termenul generic de "persoana" este suficient. Nu analizeaza procesul de constientizare a fenomenului "persoana". Aceasta nu inseamna ca nu functioneaza, ca nu are efecte profunde.
Ingredientul necesar este credinta, adica disponibilitatea de a experimenta, de a cauta avand feelingul existentei unei realitati ultime ca fundament a ceea ce apare simturilor.