[Igor_Paslusnik]

Serios, serafime? Vai în ce hăuri eşti...

De ce s-au adunat Părinţii la Sinoade? Nu ca să combată ereziile? Fiindcă nu erau în concordanţă cu Biserica. Că stricau ereziile mântuirea.
În esenţă, Biserica se apăra de atacurile celor ce nu vroiau să facă parte din Biserică şi inventau erezii.

De ce a venit Hristos? Nu ca să demoleze lucrarea demonilor? Şi mai exact ca să-i apere pe cei care vor înapoi în Rai. Să-i înveţe cum să ajungă acolo.
Şi demonii au venit să înveţe şi ei, altă evanghelie, pseudo-evanghelii, în pseudo-creştinisme pentru pseudo-bisericii.

Biserica nu este "evoluţia sistemului" sfinţeniei? Sfinţenia o obţine orice îşi pune numele de "creştin"?

Nu poţi posezi sau să controlezi harul. Deci nu poţi avea monopol pe el, că nu-i obiect. E energia Duhul Sfânt. Poţi să lucrezi în el sau înafara lui.
Şi harul vine doar în Biserică. Şi niciodată în erezie. Nu, Hristos nu-i ortodox. Hristos e creştin şi niciodată eretic.
Hristos este primul creştin. Şi a venit să lupte cu primul eretic, satana. Fie că îţi place ţie sau nu. Fie că accepţi sau nu.
Şi Hristos a fost înainte să existe satana. Domnul a fost, este şi va fi veşnicia.

Episcopul Romei, şi-a pus monopol pe "mântuire", pe "har", pe "duhul sfânt", pe "biserică". Şi-a creat brandurile lui personale.
Proprietate.
Şi vrea să fie recunoscut de Biserică. Reuşeşte să-i amăgească pe ceilalţi care-au ieşit din sânul inovaţiilor lui şi dacă reuşeşte, rămânem noi să acceptăm nebuniile lui.

Şi va zice atât:
Rămâneţi cu tot ce faceţi, practicaţi tot ce vreţi, dar recunoaşteţi-mă ca Papă al vostru, atât. "Primul între egali". Atât.
Şi de acolo ajungi cu timpul, cu anii, la toate celelalte care le vrea el.
Aşa uşor...
Cu răbdare, încetişor... Cu viclenie. "Unitatea", nu? "Dragostea", nu?
Dar acolo nu-i Hristos, nu-i mântuire, nu-i har, nu-i Duhul Sfânt, nu sunt taine şi niciun efect, decât iad.
Ca exemplu...

Te minţi singur.

În prealabil postat de ioan67

Him... Eu inclin sa cred ca e un om care cauta... Adevarul, pacea, bucuria, sensul.
Iar cautarea vie, autentica, are multe capcane si dificultati. Inclusiv negatii, indoieli crunte, proteste si razvratiri, durere, confuzii, exasperari, gafe, exaltari etc. Mai e si oboseala, lehamitea...

Şi erezia vrea astea. Şi trece prin astea.
Eşti un ecumenist ascuns...
Dragii de voi... cum pierdeţi voi Raiul... Cum vă mint demonii că obţineţi Raiul cu dulcegării şi mândrie şi lovirea Bisericii...

În prealabil postat de ioan67

Unii oameni investesc mult in cautare, se nelinistesc uneori peste masura (fie datorita firii, fie datorita unor preconceptii, fie din pricina unor rani care se vindeca greu; mai sunt si dezamagirile, mai lucreaza si patimile, mai sunt si unele insuficiente sau chiar deficiente/inclinatii innascute), detesta mediocritatea sau/si comoditatea, nu se multumesc cu cateva date sau cu oricat de multe date - pana cand sufletul nu ajunge la liman... Apoi iar se indoiesc, iar cauta si tot asa trecind din nivel in nivel, in sus dar si in jos, in stanga si in dreapta, in toate chipurile, fac experienta... Zbucium.... Inima nu e potolita, se zbate insetata...
Doar Domnul poate potoli aceasta ravna/apetenta (sau incurcatura) a cautarii, atunci cand voieste.

Stim insa ca toti cei care au cautat, s-au folosit si de oameni, macar din cand in cand.
Au facut oarece ascultare, au avut incredere in cuvantul/povata unui om, chiar fiind acesta limitat. Dar cine dintre oameni e nelimitat?
Cand cauti raspunsuri iti poate fi de folos orice om... Iar vantul e bun, dupa o vorba a marinarilor, doar pentru cel care stie incotro se indreapta. Si care nu se razgandeste prea des...:)

Ce uns eşti cu toate alifiile, viclean şi aluncos, unde în numele unei false iubiri, false uniri, ne acuzi pe noi, care iubim Adevărul, că suntem... altfel... suntem patologici, se poate spune...

Vai ce-i în Biserică... Ce capcane şi înşelare... Din pricina răcelii credinţei şi dragoste şi ascezei şi rugăciunii...

Doamne ai milă de noi şi nu ne lăsa...