[Igor_Paslusnik]

Serafime, dacă chiar crezi că am suferit mult, de ce nu crezi că Hristos a înviat?
Ce treabă avem noi, cei ai lui Hristos, cu lumea stricată şi care vor să se lipsească de dragostea Domnului?
"Dar pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Mai înainte decât pe voi, pe Mine M-au urât."
De ce îţi slăbeşti credinţa, cu prostii? Eşti bărbat sau eşti cârpă? Fi curajos. Altfel şterg demonii cu tine pe jos şi nu-i bine.

Nu te faci călugăr din cauza suferinţei. E mult mai mult. Harul există cu adevărat şi lucrează cu adevărat. Dacă vrei. Ţine minte:
"Iată Eu stau la uşa inimii voastre şi bat, de ce cineva să îmi deschidă, intru şi cinez cu El".
Şi mai ales versetul ce îl iubesc tare mult:
"Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el." - Ioan 14, 23.

Şi mai ales nu te faci călugăr ca să devii ierarh, Doamne fereşte. Să fugi de orice cinste. Şi dacă primeşti vreo-una, dă-o toată, tuturor, întotdeauna. Ţie păstrează-ţi slăbiciunile şi luptă-te cu ele. Şi ia slăbiciunile şi altora şi luptă-te cu ele... :)

Te faci călugăr pentru că iubeşti. Înainte de orice. Apoi pentru că suferi, pentru că înţelegi, simţi, vezi, îţi pasă.
Te faci monah să înveţi să iubeşti cu adevărat pe Domnul şi te temi cu adevărat de Domnul, şi pentru că nu vrei să pierzi Raiul a doua oară, prin tine însuţi de data asta că prima dată a fost prin Adam, te faci monah pentru că vrei să urmezi Lui cât mai fidel şi desăvârşit posibil, să asculţi de poruncile Domnului Treimii Iubire, cât mai puternic, mai curat, smerit, posibil, cât mai deplin posibil.

Să ştii că pe forum şi pe internet, nu-i Domnul. Aici sunt doar trăiri. Ale celor ce iubesc pe Domnul la măsura lor şi a celor ce iubesc demonii la măsura lor şi fiecare face lucrarea Domnului său sau domnilor săi.

Aşa că lasă-te de prostii, lasă-te de aspra judecată, că ştii tu bine: "cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat".
Lasă malahia, deznădejdea, tristeţea şi prostia :) întoarce-te şi fii precum pruncii, şi vei moşteni Cerurile, împodobeşte-te cu iubire, rugăciune şi iertare şi apoi alege: căsătoria sau călugăria.

Şi tu văd că ai suferit cumplit, dar îţi spun, nu ai suferit mai mult ca mine, şi tu văd că iubeşti şi cauţi pe Domnul, în măsura ta, dar îţi spun: nu vei iubi niciodată pe Domnul, mai mult ca mine. Niciodată nu mă vei depăşi în dragostea mea pentru Dumnezeu. Şi nici nu te invit să încerci să mă depăşeşti, că oricum vei eşua. :) Dar mai ştii? Mare-i Dumnezeu.

Şi da, acel idealism există, în măsura în care vrei să ai o viaţă în Hristos, cât mai plăcută Domnului posibil, în măsura în care te umpli de har şi ştii cum să readuci harul înapoi când îl pierzi şi cum ştii să-l înmulţeşti pe cel primit, să ajungi să ai har peste har, ca şi creştin prin Sfântul Botez ce îl ai, prin Sfânta Mirungere, Sfântul Maslu, Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, este posibil să înmulţeşti har peste har, în măsura în care te vindeci şi ştii cum să nu te mai îmbolnăveşti, sau să fie cât mai rar şi de cât mai scurtă durată, şi mai primeşti şi o măsură de a vindeca pe alţii, da, acel idealism există, în măsura în care te umpli mai mult de Împărăţia Cerurilor înăuntrul tău şi vrei şi ştii să o dăruieşti toată, altora, dacă vor a o primi, firesc, acel "idealism" în Hristos există în măsura în care te sileşti să păcătuieşti cât mai puţin posibil şi în măsura în care te curăţeşti cât mai mult de omul cel vechi şi te umpli cât mai mult de omul cel nou în Hristos şi cauţi luminarea şi îndumnezeirea tot mai cu dor şi sârg şi vrei ca fiecare minut consumat din timpul tău, să fie pentru Domnul, gândind şi dorind pe Domnul, iubind pe Domnul, oamenii şi toată creaţia Sa.

Aşa că hai sus, ridică-te. Capul sus şi hai la luptă mai departe, să luptăm lupta cea bună. Biruitorul îţi este alături ! Şi are cu El, armata călită de luptători care-L iubesc pe El, iubesc Biserica şi toată creaţia Lui, şi o mai mare armată strălucitoare de Sfinţi îţi este alături, cu frumuseţi împodobită peste mintea umană de înţelegere, şi te cheamă la o plată veşnică, pentru care orice suferinţă de aici, oricât ar fi de grea, merită să o înduri, crede-mă... :)

"Sus să avem inimile". Doamne ajută.