[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de gpalama

Draga Igor, subscriu la ce zice AlinB si mai adaug.

In primul rand se vede de la o posta ca esti NEMULTUMIT SI TULBURAT COMPLET de intreaga lume si imprastiat rau de tot in toate ale lumii.
Esti intr-o stare de debusolare generala. Le stii pe toate ale lumii pana in cele mai mici amanunte.

Ai facut o lista enorma cu toate rautatile lumii, cu toate nedreptatile, ticalosiile lumii si motivezi plecarea ta in manastire cu ticalosia lumii si pui nedreptatea lumii ca baza pentru plecarea ta in manastire.
Ai luat totul in mana ta uitand ca esti un fir de praf si ca este Dumnezeu care are grija de toate, si care tie ti-a dat sa ai grija de sufletul tau si nu de grijile lumii. Te-a pus pe tine Dumnezeu seful si stapanull si ingrijitorul lumii astea? Atunci vezi-ti de sufletul tau. Doctore, vindeca-te pe tine insuti. Lupta cu 1 patima de a ta valoreaza cat intreaga lume in fata lui Dumnezeu. Si are Dumnezeu oamenii lui mari ridicati in lume pentru a lupta cu nedreptatile lumii, tu vezi-ti de ale tale.
Chiar daca tu pui pe acolo ca pleci pentru Dumnezeu, restul cuvintelor tale te arata ca de fapt esti un nemultumit si nu Dumnezeu si mantuirea proprie sunt ratiunea ta.

Plecarea in manastire se face pentru cateva motive de baza:
1. Mantuire proprie si desavarsire
2. Manastirea sa fie o scapare corecta dintr-o lume in care poate nu te mantuiesti.

Ai sa pleci in manastire si stii ce o sa se intample?
O sa faci o lista si aici care o sa arate cam asa:
1. Ierarhii sunt rai, preotii sunt rai, fratii de manastire sunt rai
2. Sunt multe nedreptati in manastire
3. Sunt multe ticalosii si esti nedreptatit
4. Manastirea e prea mica pentru a cuprinde un geniu ca tine.
5. Nu poti sa-ti faci voia proprie in manastire

Trebuie sa te echilibrezi sufleteste in primul rand printr-o ascultare corecta pentru acum mie mi se pare ca esti putin imatur sa iei o astfel de decizie.

A zis bine cineva, manastirea nu e pentru toti dezechilibratii si nemultumitii, pentru ratatii din viata care gasesc in manastire refugiu pentru problemele lor personale.

Da, şi eu subscriu la ce a spus Alin. Am subscris deja. Mulţumesc pentru gânduri, străine "gpalama" (ce defăimare şi hulă a Sfântului Grigorie Palama, să nu-i pui nici măcar titlul cu care l-a arătat Domnul, Bisericii Sale, "Sfânt" şi să şi prescurtezi la o literă, numele Sfântului Său, Grigorie, la "g", şi încă şi cu literă mică... vai vai... iartă-ne Sfinte, că nu ştim ce facem, iartă-ne Doamne, că hulim pe Însuşi Duhul Sfânt, cu păcat de neiertat, care a dat Lumina Sa Necreată şi Sfântă Îndumnezeirea Sa, Sfântului Tău).

Nu, nu se vede de la o poştă, ci de la kilometri, că sunt nemulţumit de păcatele lumii. Tu eşti mulţumit ??? Doamne fereşte... Pe tine nu te doare? Tu nu plângi pentru ei? O vai de capul tău (vreun demon, că Hristos nu e capul tău) dacă nu te doare şi nu plângi pentru ei.

Da, am făcut o listă enormă cu unele răutăţi (nu toate) ale lumii. Şi ce vrei spui cu asta?
Oare Hristos nu a venit pentru acele răutăţi? Pentru acei păcătoşi? A mâncat la masă cu ei, vameşii şi păcătoşii. Şi a băut vin. Ba a luat şi trupul muritor al păcătoşilor, Logosul Însuşi, care a creat acel trup.

Nu e oare Biserica datoare să vorbească despre acele păcate? Să găsească soluţii în Duhul Sfânt, pentru vindecarea omenirii? Sau măcar a membrilor Bisericii, mădularele lui Hristos?

Am luat totul în mâna mea? Dacă trebuie să ajungem să facem trupurile noastre temple ale Duhului Sfânt, să ajungem să nu mai trăim noi, ci Hristos să trăiască în noi, dacă Domnul lucrează prin oameni, tu spui că am luat totul în mâna mea? Nu. Ai minţit. Nu sunt un egoist, nu sunt singur, nu sunt unul, sunt al Bisericii, sunt a lui Hristos, vreau să fiu al Sfinţilor Lui, sunt a lor, a acelora, sunt printre cei mulţi, dar puţini, faţă de toţi, sunt printre luptătorii pentru mântuirea lor şi a cât mai multora în jurul nostru. Deci vorbesc despre ce văd că a luat Biserica deja în mâna ei, mâna ei e şi mâna mea, durerea lui Hristos, e şi durerea mea, suferinţele Sfinţilor şi a celor ce se sfinţesc, e şi suferinţa mea, iar biruinţele lor, sunt şi biruinţele mele şi a tuturor celor ce vor să facă parte din ele. Mai bine să mor eu, să mă sfârşesc şi să mă sfărâm eu în iad, de mii de miliarde de ori, decât să văd că unul, care doreşte pe Domnul, se sfârşeşte în erezii şi e amăgit şi e minţit. "Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine" - Romani 9, 3 mai bine să moştenesc eu iadul, care l-ar putea moşteni de exemplu "papa", episcopul Romei, decât să-l văd pe el, sfârşit acolo, fiindcă îl iubesc cu adevărat, cum iubesc pe Maica Domnului, cum iubesc pe Domnul, aşa iubesc pe episcopul eretic al Romei, şi pe oricine crede înşelările demonilor pe care şi el le crede.
Înţelege, puţin credinciosule !
Nedreptăţile lumii, sunt palme date lui Hristos, mântuirii oamenilor, de aceea a venit Hristos, pentru acele nedreptăţi, pornite prin căderea lui Adam şi Eva. Şi oricine primim Sfântul Botez, avem datoria să mărturisim, nu împotriva lor, ci pentru vindecarea, lor, chiar dacă asta înseamnă ca Biserica să le demaşte, să le arate, altfel, neasumate, neacceptate că există şi fac rău, cum vor putea fi vindecate? De aceea Sfântul Botez se dăruieşte copiilor, aşa a fost dintotdeauna, de peste 2000 de ani şi aşa va rămâne veşnic în Biserica luptătoare. Fiindcă din moment ce devii al lui Hristos, nu ţi se pune coase gura, ţi se deschid ochii, atunci abea, ţi se deschide inima, ţi se lărgeşte şi trebuie să o lărgeşti cât mai mult, ca să intre în ea, tot pământul şi toată creaţia, şi demonii, doar atunci te pui pe drumul spre mântuire ! Noi, toţi ai lui Hristos, suntem oamenii Lui mari, prin care lucrează Dumnezeu Treime Savaot Iubire, fiecare la mărimea şi măsura lui, în ochii Domnului, decând am început să-L iubim şi să cercetăm, să-L cunoaştem, să ne îmbunătăţin, suntm mari şi ne doreşte nespus de mult pentru Împărăţia Sa. Pe toţi. "Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaştiinţa Adevărului să vină", puţincredinciosule.

Da, mântuirea e persoanală. Dar să fie în Biserică. Altfel nu e mântuire. Deci mântuirea e proprie şi desăvârşirea e proprie. De aceea Sfântul Toma, era alt om faţă de Sfântul Ioan, Sfântul Petru, sau Sfântul Pavel. De aceea şi Sfânta Icoană a pogorârii Duhului Sfânt, Apostolii, unul se uită în sus, altul în jos, altul în spate, altul în faţă, fiindcă "unitate în diversitate", nu înseamnă "unitate în erezie", nici unitate cu compromis, ci unitate în Hristos, care face pe fiecare om unic şi irepetabil, de caracter diferit, personalitate minunată şi unică pentru mântuirea ca întreg a celor botezaţi ai Bisericii.

Şi da, am spus deja, reîntăresc: unii ierarhi, preoţi şi diaconi sunt amăgiţi, minţiţi, înşelaţi şi căzuţi, precum Apostolul Iuda Iscarioteanul, şi trebuie să avem grijă de ei, să ne ocupăm de vindecarea lor, să ne pese de ei, dacă arătăm o problemă, să arătăm şi soluţii, gândind pe Hristos, în Hristos, în lumina Noului Testament şi ale Sfinţilor Părinţi.
Vroia Domnul ca să se spânzure Iuda? Nu. Dacă ieşea afară şi plângea cu amar, precum Petru, când a apostaziat de Domnul de 3 ori, înainte de cântatul cocoşului, ar fi iertat Domnul pe Iuda.
Dar suntem liberi să alegem... fiindcă nu există predestinaţie, soartă şi destin. Nu era predestinat Cain să-l omoare pe Abel. Nici Hitler şi Stalin să ucidă atâtea milioane de oameni nevinovaţi. Şi astăzi, atâtea sute de milioane ucise de democraţia capitalistă şi în general, orice sistem politic lipsit de Hristos, sau condus de hristoşi mincinoşi.

Iar eu n-am spus nici că mănăstirea e mică, nici că sunt geniu, nici că-mi fac voia proprie. Fac voia lui Hristos şi a Bisericii. Iar tu eşti cel care eşti răzvrătit pe Adevăr, fiindcă eşti leneş şi nu vrei să-ţi dai o măsură mai bună în Hristos, şi crezi că alţii sunt vinovaţi pentru lipsa măsurii tale.

Ai vorbit numai prostii în postarea ta şi ai minţit şi ai smintit, ai micşorat măsura mântuirii, ai condiţionat-o la raţiuni mincinoase, demonice, ai oferit o altă mântuire, decât cea adevărată în Hristos. Şi pentru asta ai smintit pe cei mai mici.

Vai ţie în ziua judecăţii, dacă nu faci pocăinţă, pentru totala lipsă a măsurii tale în Hristos. Îndreaptă-te, suflete. Fi blând şi iubitor, fi copil-bărbat, fi a lui Hristos. Pese-ţi ! Dă tot ce ai, Domnului şi oamenilor. Tot ce ai ! Tot ! Cât de bine poţi. În Domnul.

Of, frăţiorul meu... te îmbrăţişez. Iartă-mă şi pomeneşte-mă !