Citat:
În prealabil postat de ioan67
Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?
Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine?
|
Incertitudini? În creștinism nu există incertitudini. Există credință. Că incertitudine înseamnă nesiguranță, care vine din frică. Creștinii nu se tem. Ei iubesc. Și iartă. Și se feresc de toate cursele vrăjmașilor, văzuți și nevăzuți, care-i țin departe de Hristos. Atât de simplu.
Și da, metodele de găsire a problemelor, fără soluțiile în Hristos, sunt practici demonice. Doar demonii sunt experți în găsirea problemelor ca să poată apoi să dea soluțiile lor, lipsite de Hristos.
Găsirea problemelor nu ajută la descoperirea de sine, fiindcă descoperirea de sine, nu are nimic de-a face cu găsirea problemelor. Descoperirea de sine înseamnă să-ți vezi păcatele, să înmulțești smerenia și toată viața creștinului în Hristos.
Citat:
În prealabil postat de ioan67
Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...
|
Vorbești dulceag parcă și foarte evaziv...
"Oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța." - Luca 14, 11.
Citat:
În prealabil postat de ioan67
Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta..
Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu. Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.
|
Când am spus eu că mi-e frică de nesiguranță? De Domnul mi-e frică. Că știu și văd ce nimic sunt, față de cel mai mic Sfânt al Împărăției Sale și dacă reușesc să fiu și eu un pic mai mic ca el în Împărăția Cerurilor, am reușit mult, am reușit tot.
Asta-i părerea frăției tale? Că trebuie să te obișnuiești cu "muuuultă, foarte multă nesiguranță?" Ce neatent ești... "Fericiți cei ce n-au văzut, dar au crezut." Deci frăția ta nu știi ce-i apa aia vie... Dar îți spun, că nu-i nimic de ascuns: virtuțiile. Ele sunt apa vie, aducătoare de har.
Tu faci referire la apa vie, ca niște semne și minuni, ca niște trăiri și gâdilări de har. Nu-i bine. Mii de minuni se întâmplă în corpul nostru, în natură și în univers, în fiecare secundă. Absolut în fiecare secundă. Mii de minuni, fac energiile necreate ale lui Dumnezeu, cu materia și nemateria. Minuni, nu sunt lucrurile care nu le poți explica, ci acelea care nu le vei explica niciodată, poate doar le vei observa și dacă vei încerca să le explici rațional, vei începe să fi nemulțumit și de acolo intră demonii pe fir, că e domeniul lor. Și totuși, să nu ne fie frică, chiar dacă este cădere, este și ridicare, îndreptare.
Deci frică multă de Domnul. În rest de nimic și nimeni. N-ai de ce. N-ai cum, dacă ești ancorat cu toată ființa în Domnul, în mâinile și voia Domnului. Nu te va lăsa să mori de foame.
Citat:
În prealabil postat de ioan67
Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?
|
Mintea mea mă silesc să fie plină de Domnul, nu de minciuni. Și să mă îmbunătășesc în fiecare de în Domnul Treime Savaot Iubire. Dacă a ta-i plină de minciuni, Dumnezeu să-ți ajute la vindecare și îndeletnicirea de a lupta mai efectiv și mai bine cu ispitirile. Și pe mine la fel și pe toți.
Dumnezeu să te vindece de ecumenism.