Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
... vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie ...
|
Daca prin erezie intelegem sa vorbim in cuvinte diferite decat cele din cateheza, atunci poate fi asa precum zici. Nu cunosc foarte bine invatatura de credinta, nu am studiat la modul impecabil (precum colegul Catalin, de exemplu, care umbla cu cateheza pe paine in loc de unt si gem), nu sunt sigur ca mi-am insusit nici macar intelectual putinul pe care l-am studiat etc. Dar am inteles, cu vremea, ca erezia apare tocmai la aceia care cred (nu stiu in ce baza definitiva) ca ei au inteles bine Cuvantul iar ceilalti nu au inteles...
Ereticii, cred eu, au intotdeauna convingerea ca invatatura lor formala, livresca, in orice caz nedeplina (si cine poate fi sigur sub soare ca detine Invatatura deplina?) tine loc de cinste - indiferent de roadele acesteia in vietuirea lor concreta.
Acuma, sa cunoastem Cuvantul... ehe, e lucru mare.
A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.
Asa incat, tocmai siguranta asta a ta ca, pacatuind neincetat si felurit nu te abati, totusi, de la invatatura dreapta... mie imi da serios de gandit. O fi posibil, nu zic nu, dar cum se poate asta, totusi?...
Sa fie Evanghelia doar un text pe care il poate baga in gusa orice neispravit? Si gata, dupa ce l-a ingurgitat, s-a facut bun invatator? (intreb asta asa, de principiu, nu neaparat cu referire la tine)
Igor, fara a stapani fenomenul dar fiind mereu in cunostinta de cauza, am zis repetat pe forum ca noi cei de azi suferim de livresc si rationalism, printre altele...
Adica avem asa o credinta intelectualizata, de te doare mintea. Doctori suntem!, docenti in invataturi deastea telectuale, insa cand e vorba sa distingem dreapta de stanga ne incurcam lesne... Cu atat mai rusinos si pagubos cand nici macar nu banuim ca asa ni se intampla...
Ce sa fie asta, daca nu tocmai dovada concreta, practica, a ereziei! Crezi ca eretic e doar acela care nu stie Crezul pe de rost? Iar cel de-l stie, totusi, crezi ca e scutit de erezie?...
Aminteste-ti, intrucat ai citit mai multa Patristica decat mine, ca inceputurile ereziei au stat mereu intr-o vietuire precara/ intr-o practica nedesavarsita, intr-o poticneala efectiva ici sau colo.
Voim invatatura dreapta? Vrem sa fim siguri ca nu suntem in erezie? Atunci sa luam aminte cum vietuim, mai intai. Proba bunei si temeinicei invataturi este dovedita prin dreapta vietuire. De esti sigur ca o ai pe aceasta, atunci te felicit: probabil ca poti fi bun invatator crestin.
P.S. Eu stiu ca sunt invatator prost tocmai pentru ca imi scrutez vietuirea si asta imi e reper bun. Ca mai fac pe aici galceava, e altceva. Nu am pretentia ca sunt invatator, decat in unele mici chestiuni, pe care le-am asimilat binisor. Si, inca, nici acolo nu am certitudine deplina, iti marturisesc! Fac valva doar din neputinta de a-mi controla pohta de galceava, asta-i tot. Dar constiinta limitelor mele grozave o am. Si nu ma mandresc deloc cu asta...
Deci iti propun sa te intrebi serios: oare chiar poti afirma cu siguranta deplina ca nu esti pandit de erezie si ca te-ai inaltat suficient de sus si de stabil asupra eresurilor?...
Gandeste-te bine! Daca binevoiesti.