[Igor_Paslusnik]

Iuliu, paginile nu sunt pentru mine, sunt un ajutor pentru cei ce vor să se călugărească. De altfel aici pe forum, n-am venit pentru mine, şi în călugărie, nu mă duc pentru mine. Omul decând devine creştin, cel puţin teoretic, ar trebui să înceteze să mai existe pentru sine, ci pentru ceilalţi.

Cristian, am citit cu atenţie. Mulţumesc pentru jertfa şi dragostea ta. Intenţiile lui MihailC., sunt bune, spre mântuire, dar modul cum pune problema, cum priveşte lucrurile, nu ca exprimare, ci ca ideologie, ca filosofie, nu-mi place deloc, mintea lui e ca un mecanism de avertizări, parcă e un matematician care schimbă macazul şi devine profesor de retorică, simt printre rânduri, în ce citesc, că expune problemele fără să aducă nicio soluţie, nicio rezolvare, iar unele probleme sunt inexistente, doar imaginate de el.
Nu vreaa să despic firul gândirii lui, că trebuie să apelez la critică, cu ajutor scripturistic şi patristic, şi va trebui să arăt neputinţele lui, spre vindecare, primul pas este asumarea sau recunoaşterea existenţei unor neputinţe ce trebuiesc vindecate, de aceea trebuie amintite, vorbit despre ele, de ce există, de unde vin, rădăcina, tulpina, frunzele, fructele şi astfel, pe mine mă voi pune apoi în slavă deşartă, şi nici nu mă ajută la mântuire, voi fi privit ca un arogant, cum sunt privit de fiecare dată când vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi nici pe el nu-l va ajuta cu nimic, fiindcă nu-şi caută şi nu doreşte o măsură mai bună.
Oricum are intenţii bune, dar atât poate el, atât vrea el, asta-i măsura lui şi aceste sfaturi le-a dat. Ultimul a fost cel mai frumos, să se ducă sora aceea, la duhovnic.
Deci chiar şi monah dacă ajungi, sau pustnic, diacon, preot, episcop, fiecare îşi dă măsura lui în Hristos, la fel cum un medic îşi dă măsura lui în medicină, avocatul în drept canonic, juridic, bucătarul în nebuniile şi grandomaniile culinare, etc.
E prea mult de scris şi sunt foarte obosit, în plus şi mai ales, cei ce vor să se călugărescă, au Noul Testament, au Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane/Dogme, duhovnicul, conştiinţa lor, dacă în iubirea lor, nu îşi dau o măsură "din slavă-n slavă" în Hristos, eu, beşică de puroi, cu ce să ajut? Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.

Iertaţi-mă.