Daca Evanghelistul chiar impotriva vanzatorului Domnului nu intrebuinteaza nici un cuvant aspru, cum am putea noi sa aflam iertare cand hulim pe cei de aproape ai nostri? Ba inca noi batjocorim nu numai pe vrajmasii nostri, ci si pe cei ce sunt catre noi cu bune plecari. Va conjur, sa nu mai fie una ca aceasta ! Ascultati numai ce zice Apostolul Pavel: "Nici un cuvant putred sa nu iasa din gura voastra". (Efes. 4, 29).
Iuda a zis catre Arhierei: "Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua ?". Ce glas nelegiuit, ce crima nebuna ! Noi, iubitilor, tremuram numai gandind la aceasta. Cum a putut o gura omeneasca sa vorbeasca astfel, o limba omeneasca sa se miste spre asemenea graiuri ? Cum s-a putut ca buzele sa nu intepeneasca si intelegerea sa nu se clinteasca ? Spune, Iudo, pentru ce ai vandut tu pe Domnul tau ? Aceasta a facut-o iubirea de argint, aceasta radacina a tuturor rautatilor, aceasta patima care intuneca sufletele noastre; ea face sa se uite chiar legile firii, rapind judecata cea sanatoasa si starpind toata amintirea de prietenie, de multumire s.a.; cand o data iubirea de argint orbeste ochii duhului nostru, atunci noi umblam cu totul in intuneric. Ca sa te convingi desavarsit despre aceasta, socoteste numai cat de multe lucruri in sufletul lui Iuda iubirea de argint le-a dat uitarii.
Indata ce ea a intrat in acest suflet, s-a uitat toata petrecerea cu Domnul, toata acea sfanta legatura si societate, insasi invatatura cea admirabila a lui Hristos, toate acestea au fost uitate. Pentru aceea, cu drept zice Pavel: "Radacina tuturor rautatilor este iubirea de argint." (I Tim. 6, 10). "Ce-mi veti da mie, a zis Iuda, ca eu sa vi-L dau pe El voua ?".
Iudo, tu tradai pe Cel ce prin cuvantul Sau tine impreuna toata lumea, vinzi pe Cel nesfarsit, pe Facatorul cerului si al pamantului, inca si al nostru Facator? Dar spre a arata cum ca El de bunavoie s-a lasat a se vinde, asculta ce a facut Hristos. Tocmai in timpul tradarii, cand ei au iesit asupra Lui cu sabii si cu ciomege, cu faclii si cu felinare, El a zis catre dansii: "Pe cine cautati?". Ei nu cunosteau pe cel ce voiau sa-1 prinda. Asadar, impotriva vointei Lui cu atat mai putin ar fi putut fi El tradat, caci ei nici nu-L cunosteau, cu toate facliile si felinarele lor. Insa ei, indata ce au auzit glasul lui Hristos, s-au retras inspaimantati si au cazut la pamant. Ei n-au putut suferi nici glasul Lui si, prin caderea lor, si-au aratat slabiciunea; dar Domnul insusi s-a predat prin Sine lor, zicand: "Eu sunt".
Dupa ce Iuda a vandut pe Domnul si a savarsit crima sa cea turbata, a aruncat cei treizeci de arginti si a zis: "Gresit-am. ca am vandut sange nevinovat' (Mt. 27. 4). Mai inainte el zisese: "Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua?"; iara acum, dupa ce a savarsit pacatul, 1-a cunoscut. De aici noi vedem ca, daca suntem usuratici de minte si neingrijitori, nici o indemnare si sfatuire nu ne poate folosi la ceva; iara daca suntem ravnitori si priveghetori, putem iarasi a ne ridica chiar din caderea in pacat. Priveste numai: cand Domnul il sfatuia si voia a-1 opri de la pravatul lui cel rau, el nu auzea si nu tinea seama de sfatuire. Acum insa, dupa fapta, cand nimeni nu-1 sfatuia, acum s-a desteptat constiinta lui si, fara ca cineva sa-1 indemne a aruncat cei treizeci de arginti la picioarele Arhiereilor.
Sa socotim acum si deosebirea intre Iuda si ceilalti ucenici. Toate acestea ni le povesteste Evanghelistul cu de-amanuntul. El ne spune ca, atunci cand se facea tradarea, cand Iuda vindea pe Domnul, cand el incheia negotul cel rusinos si cauta prilej de a-L trada, pe atunci s-au apropiat ceilalti ucenici de Domnul si L-au intrebat: "Unde voiesti sa gatim pasca ?" (Mt. 26, 17). Vezi pe unul, vezi si pe celalalt! Acesta umbla dupa tradare, iara acela voia sa slujeasca Domnului. El incheia negustorie si voia sa ia bani pentru sangele rascumparatorului; iara ei se ocupau cu slujba Domnului.
Si el si ei vazusera aceleasi minuni si primisera aceeasi invatatura; de unde, deci, aceasta mare deosebire? Ea vine de la vointa. Vointa este pricina binelui si a raului. Ucenicii intrebau: "Unde voiesti sa gatim pasca". Care pasca? Cea iudaica, care avea obarsia sa din Egipt, insa pentru ce tine Hristos aceasta pasca? Precum El in toate implinise legea, asa voia sa o pazeasca si in punctul acesta. De aceea a zis El si lui Ioan Botezatorul: "Se cade noua a implini toata dreptatea" (Mt. 3, 15).
Asadar, ucenicii voiau a gati nu pasca noastra, ci cea iudaica, insa pasca noastra, cea noua, o gatea insusi Hristos, ba El insusi s-a facut Mielul pascal, prin sfanta Sa patima Dar pentru ce se duce la patima ? Pentru a ne mantui de blestemul legii. De aceea a strigat Pavel: "Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau Cel nascut din femeie, care s-a supus legii, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere" (Gal. 4, 4-5). Deci, ca sa nu poata nimenea zice ca El a ridicat legea, pentru ca n-a putut sa o pazeasca pentru greutatea si povara ei, de aceea El a implinit-o in toate punctele, iar apoi a desfiintat-o. Si pentru aceasta a tinut El si pasca. Iara pasca cea iudaica era o preinchipuire a celei crestinesti. Ca sa vezi aceasta, uita-te numai la asemanarea lor. Acolo este un miel si aici este un Miel. Acolo se jertfea un dobitoc, aici insusi Stapanul vietii. Acolo este umbra, aici Adevarul. Soarele mantuirii a rasarit si umbra a disparut, Jertfa mielului pascal al iudeilor nu era numai o preinchipuire a viitorului Miel pascal; care a patimit pe cruce.
Pe cand ucenicii mancau si beau, a luat Iisus painea cu sfintele si neintinatele Sale maini, a savarsit rugaciunea cea de multumire, a frant-o si a zis catre ucenici: "Luati si mancati; acesta este trupul Meu, care pentru voi se frange, spre iertarea pacatelor". Si dupa aceea a luat paharul, 1-a dat si a zis: "Acesta este sangele Meu, care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26-28). Si Iuda era de fata pe cand Domnul zicea toate acestea. Asadar, o, Iudo, acesta este sangele pe care tu 1-ai vandut pentru treizeci de arginti! Acesta este sangele pe care tu nu demult asa de rusinos 1-ai targuit cu fariseii cei necucernici!
Cat de mare este dragostea lui Hristos! Cat de mare este nerecunostinta Iudei! Domnul il hranea si sluga vindea pe Domnul. El il vindea pentru trezeci de arginti si Domnul isi varsa sangele Sau; inca si pentru vanzatorul Sau 1-a varsat, numai daca el ar fi voit sa se foloseasca de Dansul. Si Iuda era inca de fata la cina, pentru ca sa nu aiba nici o dezvinovatire, mai vartos pentru ca judecata sa vina asupra lui. Numai cel ce are constiinta curata sa se impartaseasca din Cina cea Sfanta; nici un Iuda necredincios, nici un inrautatit, nici unul care are otrava in inima sa, sa nu cuteze a se apropia de masa cea sfanta; caci Apostolul Pavel zice: "Oricare va manca painea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului si sangelui Domnului! (I Cor. 11, 27), de care grea vinovatie sa ne pazeasca harul lui Dumnezeu totdeauna ! Amin.
http://www.crestinortodox.ro/predici...joi-71544.html