[CristianR]

M-am gândit înainte de a scrie mesajul precedent, dacă nu cumva nedreptățesc omul și, mai mult, dacă nu greșesc grav, permițându-mi să judecând un ierarh. Am scris în cunoștință de cauză, cunoscându-l (nu chiar îndeaproape) de mulți ani, când era încă arhiepiscop la București. Am aflat, din nefericire, lucruri pe care n-aș fi vrut să le știu.

Sigur, nu ne place când este acuzat de astfel de fapte un om important al Bisericii. Ne doare pe toți, ne simțim oarecum solidari, avem impresia că însăși Biserica este lovită. Însă Biserica obișnuia să-și facă ea curățenie în trecut, în propria ogradă, având canoane aspre pentru cei care o pătau cu faptele lor. Sigur, nu mi se cade mie să judec păcatele nimănui. Dar când e vorba de persoane publice, ale căror fapte aduc atingere multora, cu atât mai mult Bisericii, cred că totul trebuie scos cât mai repede la lumină. În om nu dăm cu pietre; ne rugăm pentru mântuirea lui.

În regimul trecut, după cum se știe, între oamenii Bisericii comuniștii și-au infiltrat propriii slujitori. Unii dintre ei au rămas până astăzi și chiar au avansat ierarhic, pentru că numai murind au fost înlocuiți de alții mai tineri. Nu cred că este un păcat ca acești falși slujitori ai Bisericii să fie cunoscuți și îndepărtați; mai curând cred că este un păcat să fie socotiți ceea ce nu sunt și să fie acoperiți și apărați de obștea care le oferă respectul lor necondiționat.

Subiectul este sensibil și sper să nu ne aprindem prea tare. Cristi a dat dovadă de curaj, zic eu, publicând aici știrea asta.