Citat:
Īn prealabil postat de ioan67
M-ai zapacit de tot...:)
Incerc sa ma luminez si te intreb:
1. Unde am lasat sa se inteleaga ca eu-l (interior!?) e totuna cu Crucea? Cum sa cugetam asa bazaconie?
2. Apoi spui "renuntarea la eu". Pai, daca intelegi ca eul si Crucea sunt totuna, atunci renuntarea la eu inseamna si renuntarea la Cruce. (??)
3. La sfarsit spui ca eul inglobeaza spirit, trup, tot. Pai parca ziceai mai nainte ca e vorba de eul interior. (!??)
Imi cer scuze, nu sunt obisnuit cu balmajeli de genul asta.
Pentru mine, eul e eu, Crucea e Cruce, interiorul e interior etc. Daca voim sa cugetam, sa luam lucrurile asa cum sunt. A gandi nu inseamna a jongla cu forme verbale si a zapaci intelesurile pana ajungem sa credem ca balta e copac iar strutul e curcubeu.
|
Scuze ca te-am zapacit. Pentru brevitate am evitat explicatii laborioase. Ar fi trebuit sa fim pe aceseasi pagina.
In postul meu nu am afirmat ca tu ai fi lasat sa se inteleaga nimici din ce crezi. Eu doar am realizat (si am scris in cuvinte, trebuia sa tac) ca ceea ce crestinii cred dspre cruce e acelasi lucru cu ceea ce alte religii, in particular budismul, crede ca ar fi EU-ul. Eu-l este motiv de suferinta, a trai inseamna a suferi, a-ti duce crucea.
De aceea scaparea de suferinta echivaleaza cu scaparea de eu (de egoism daca vrei, egocentrism), este mantuirea din Crestinism, sau poate Nirvana din budism, nu sunt foarte singur la momentul asta.