Citat:
În prealabil postat de ioan67
Dupa cum daca un barbat si o femeie, care se iubesc, se unesc si trupeste: aia nu mai putem spune ca e destrabalare! Ci
|
Foarte corect , Ioane :)
Marea deosebire dintre cuplul căsătorit și cei care trăiesc o viață aparent liberă este aceea că, între cei căsătoriți, sufletul este cel care comandă dorința trupească. „Vreau să mă unesc cu acela (aceea) pe care îl (o) iubesc”. În al doilea caz, dorința e cea care comandă sufletului. „Îmi place acest bărbat sau această femeie. Mi-l (o) doresc”. Aici nu e vorba de nici o comuniune spirituală profundă, în care ființa să se implice pe de-a întregul.
Termenul modern de „aventură” definește cum nu se poate mai bine o asemenea relație, precum și caracterul ei pasager, întâmplător. Deci, pentru a aborda cu bună chibzuință problema relațiilor sexuale din cadrul mariajului, e deosebit de important să ne așezăm în contextul gândirii patristice, pentru a înlătura o primă ambiguitate: să fie oare lăsată împreunarea intimă din căsnicie, în primul rând, dacă nu chiar exclusiv, în vederea procreării?
Dacă răspunsul se vădește a fi pozitiv, atunci întreaga viață intimă a cuplului, în cel mai fericit caz, ia forma unui pogorământ, a unei dispense, iar în cel mai rău caz, intră direct sub imperiul păcatului. Astfel, viața intimă a cuplului se transformă într-o „mecanică” procreativă, în care spontaneitatea e interzisă, iar orice act de tandrețe rămâne ilicit!
În Biserica Ortodoxă, împreunarea trupească dintre bărbat și femeie e, cu totul, parte integrantă a Tainei Căsătoriei