[vsovi]

În prealabil postat de ioan67

Poate nu toata lumea cunoaste ca medicii psihiatri sunt destul de prudenti in a pune diagnostice. Iar daca o fac totusi, acestea sunt mai degraba provizorii, cu rol orientativ, urmind ca evolutia pacientului sa arate singura cam despre ce tulburare e vorba.
Mai ales la copii si tineri diagnosticul se pune cu multa prudenta si e cat mai general cu putinta. Evolutia unui om tanar poate fi foarte diferita de asteptarile noastre, iar medicii cunosc aceasta din experienta si din studiile de specialitate.
Uneori insa diagnosticul e limpede. Nu mai sunt dubii, de pilda, ca un pacient sufera de depresie sau ca are o personalitate histrionica etc. In acest caz, tocmai diagnosticul, pus corect, ajuta pe medic precum si pe pacient si pe apartinatori sa lupte cu boala pentru a o invinge. Nu e nimic rau in a pune un diagnostic, desi pentru multi acele formulari suna inspaimantator. Motiv pentru care azi se folosesc expresii cu un impact cat mai putin lezant. Ca si asa omul e speriat, confuz, indurerat etc. Nu pui o povara in plus, ci cauti sa ii dai speranta, curaj.

Mai spune colegul vsovi ca medicii psi ofera sfaturi fara finalitate. Se prea poate, insa in general medicul cauta sa clarifice impreuna cu pacientul anumite finalitati. Se stabilesc tinte clare: sa termini scoala, de pilda, in ciuda temerilor; sa treci peste supararea produsa de cutare si sa exersezi un comportament mai asertiv; sa participi regulat la intruniri de grup, pentru a nu te lasa ademenit prea tare de singuratate etc.
In fine, una dintre finalitatile propuse de medici este, tot mai des, sa mergi la un duhovnic si sa te spovedesti apoi sa faci ascultare. Nu putini medici si psihologi recomanda aceasta!

Si atunci, de unde pana unde afirmatia ca medicul nu ajuta la conturarea unor finalitati cu folos pentru cel bolnav si necajit?
Cred ca e o mare neintelegere la mijloc... In realitate, multe familii sunt recunoscatoare medicilor tocmai pentru ca finalitatile propuse in unitatea dintre medic/pacient/apartinatori s-au dovedit cu adevarat folositoare.

P.S. Am spus mai sus ca medicul poate diagnostica o personalitate histrionica. Aceasta, insa, nu inseamna neaparat boala. Un om cu insusiri histrionice, de pilda, poate sa isi foloseasca cu intelepciune aceste dispozitii launtrice implicindu-se in activitati artistice, care presupun public si scena. Astfel, nu de putine ori actorii sunt mari histrionici!
Am lucrat cu cativa actori si am aflat, cu oarecare surprindere, ca ei au o mare "foame" de atentie si de aplauze. Dar tocmai aceasta ii poate ajuta sa ni se para noua atat de buni, sa ne incante si sa ne smulga aplauzele de care ei au atata nevoie... Deci nu trasatura in sine e neaparat morbida, cat modul in care omul se foloseste de ea... Daca iti place sa fii in centrul atentiei, nu iti e de folos sa te faci, de pilda, contabil sau operator IT. Poti foarte bine sa te instruiesti si sa inveti cum sa fii un bun artist ori profesor etc. De nu faci asta, vei suferi si, cu adevarat, te poti imbolnavi.
Cu boala propriu-zisa, insa, e altceva. Mai intai pentru ca majoritatea oamenilor o resimt ca pe o anomalie, o suferinta, o constrangere de care ar scapa bucurosi daca ar putea. Si pentru ca adeseori ei nu pot, oamenii fac un lucru inteligent: apeleaza la ajutorul medicilor.

Oare de ce Dumnezeu L-a trimis pe Iisus care a trimis Apostoli care au uns preoţi şi din aceştia au părut duhovnici şi sfinţi plini de Har şi de Duh Sfînt ca tot omul să-şi găsească scăparea, vindecarea şi mîntuirea? De ce nu a trimis El egipsihologi şi pismiatri? Aşa îi aperi şi îi recomanzi parcă n-ai ştii cît de nocive şi rele şi otrăvitoare sunt toate teoriile şi sfaturile şi tratamentele lor vărjitoreşti. Păi eu nu cu ei mă lupt ci cu păcatul şi cu teoriile lor vrăjitoreşti care sunt contra lui Dumnezeu şi a oricărui suflet de bolnav care urmîndu-i se vindecă complet de dorinţa de a mai crede în Dumnezeu din moment ce sunt presaţi să-i creadă pe ei.

Deci trebuie dacă eşti creştin să alegi: ori crezi în Dumnezeu şi în sfinţii şi trimişii Lui ori crezi în egipsihologi şi în pismihatrii! Nu se poate şi cu mamona tuturor vrăjitoriilor şi superstiţiilor dar şi cu Dumnuezeu.

Trebuie, dacă eşti creştin ortodox, să alegi şi să urmezi pe cine iubeşti şi asculţi mai mult... CREZÎNDU-L!