Iorest, nu stiu in ce lume traiesti tu dar in aceasta de unde-ti scriu eu (Bucuresti, Romania) stimulii cu incarcatura sexuala/erotica sunt la tot pasul.
Un copil care se naste azi pe aici, vine intr-o lume imbacsita de oferte erotice. Le gaseste in majoritatea stimularilor: in muzica, in imagini televizate sau fixate in poze, in gesturile celor din jur, in cuvinte...
Daca mergi pe strada cateva ore prin Bucuresti si iti pui ochii si urechile la treaba vei gasi la tot pasul invitatii catre sexualitate, pornografie, obscenitate, homosexualitate, lesbianism etc.
In acest context, poate ca e firesc, nu-i asa, ca micutul sa isi puna unele intrebari legate de toate aceste stimulari. Copiii sunt receptivi la tot ce-i inconjoara si au tendinta sa imite.
Ce-i de facut, atunci?
A le da raspunsuri si a-i indruma spre intelegerea vietii sexuale si spre practicarea ei in mod sanatos/virtuos, nu este oare o necesitate?
Care ar fi oferta alternativa la aceasta situatie concreta?
Daca astazi viata sexuala a devenit o problema, atunci ea trebuie abordata, cumva, asa incat copiii sa recupereze firescul. Aceasta se face prin actiuni coerente care poarta numele, pe ansamblu, de educatie.
Si de ce nu ar fi scoala implicata si ea, alaturi de familie si Biserica, in acest program?
Problema, asadar, nu mi se pare a scoate educatia sexuala (sau cum s-o mai putea numi) din scoli, ci de a o face asa cum se cuvine.
Si cum se cuvine, oare?
In nici un caz prin ideologizare.
Ideologiile nu au format niciodata oameni. Ci au deformat oamenii, familiile, natiuni intregi.
Ideologia, oricare ar fi ea, rapeste omului firescul devenirii sale ca persoana.
Ideologiile transforma omul in personaj; papusa de paie in balciul istoriei lumii.
|