Citat:
În prealabil postat de ioan67
Curios lucru, tocmai un psiholog incearca sa iti puna frane la povestea asta.
Incerc sa iti atrag atentia la pericolul psihologismului, a reductionismului psihologic, sesizezi oare?
*
Spiritualitatea a devenit psihologie doar dupa ce oamenii au pierdut simtul sacrului. Inainte, cele doua paliere/modalitati de vietuire/functionare/asezare ale omului erau clar distincte.
Deci, spiritualitatea nu poate fi o "specie" a psihologiei umane, decat pentru cei cazuti cu totul in psihologie.
Necazul asta a aparut mai intai la vestici. Mai intai s-a ticnit/alienat/scorojit batrana Europa. Acum iata ca morbul se raspandeste....
|
Inteleg reticenta, refuzul de a privi spiritualitatea prin microscopul psihologiei - teama ca o astfel de abordare ar dezbraca spiritualitatea de propria ei aura, de frumusetea tainei, de necunoscutul mistic care potenteaza aspiratia catre sublim; teama ca se pierd valentele indumnezeitoare si este redusa la o rationalizare searbada; ca rationalizarea spulbera misterul dinamizator.
In esenta este o problema de cum percepem psihologia, ce principii recunoastem si validam.
O psihologie matura reconciliaza ratiunea si misterul prin clarificarea principiului cunoasterii negative, ofera suportul rational necesar evitarii derapajelor, exagerarilor la care este predispus empirismul spiritual.