[nacu simona]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, soră, frumoase canoane ai ales, dar tu ai spus altceva, când făceai pe femeia "duhovnic". Ai spus aşa :



Deci la prostioarele astea "duhovniceşti" te întreb să răspunzi, doamnă "duhovnic" :

Întrebarea 1:
Care Sfânt Canon, la care Sfânt Părinte, spune că cei care se căsătoresc în stare de desfrânare nu se mântuiesc ?

La Canonul 26 al Sfântului Vasile, se recomandă îndreptarea cu epitimie a celor ce au căzut în desfrânare, ca să fie despărţirea de desfrânare, nu despărţirea de persoană. Fiindcă spune ca cei ce au desfrânat să rămână totuşi împreună, ca să nu se întâmple ceva mai rău, spune Sfântul Vasile.

"drept aceea, de-ar fi cu putinţă să se despartă cei ce se împreună prin desfrâu"



Deci la tine asta este egal cu "de ar fi cu putinta, cei ce traiesc in desfranare sa se desparta de desfrau"? Deci nu se refera la despartirea persoanelor?
Adica este atat de greu - daca nu imposibil - sa te desparti de desfrau, incat si Sfantul Vasile cel Mare se indoieste ca ar fi cu putinta ca cei doi sa se desparta de desfrau, incat ajunge sa spuna:"De-ar fi cu putinta"???!!!

Mai, oameni buni, aveti mila si sariti-mi in ajutor!
Voi cititi ce scrie acest om aici?
Aparati Biserica, aparati adevarul canoanelor!
Nu stati si va uitati cu indiferenta la ce scrie acest om care si-a pierdut mintile!

Adica ramane la latitudinea pacatosilor? Si daca nu vor sa se desparta de desfrau, lasa-i Vasile in continuare in desfrau, sau sa se casatoreasca oricum, nespovediti, necanonizati, direct de la mama desfraului, in mijlocul Tainei Cununiei!

Canonul spune, repet:

"...să se despartă cei ce se împreună prin desfrâu,
aceasta este mai bine. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea
împreună vieţuirea, apoi să cunoască epitimia pentru desfrâu"

Asadar sa se desparta "cei", e vorba de ei, de desfranati, sa se desparta, ca-i mai bine. Dar daca nu vor sa se desparta si le place "impreuna vietuirea", atunci sa ramana impreuna, dar sa primeasca epitimia.

Adică exact ce spuneam şi eu: că dacă se despart vor mai merge fiecare în parte şi ea şi el, şi se vor mai desfrâna cu încă 5-6,

Asta zice Vasile? Asta o spui tu.Aici Sfantul Vasile spune ca decat sa traiasca in desfrau, e mai bine sa se desparta decat sa se casatoreasca dupa ce au desfranat. Si acest lucru nu-l spune doar Sfantul Vasile, ci si alti sfinti, pentru ca este in firea lucrurilor. Dar exista si o alta varianta, mai putin buna decat despartirea, si acest lucru este sa se casatoreasca decat sa nu vrea sa se desparta si sa traiasca in continuare in desfrau, nevoind a se desparti. Si daca aceia aleg sa ramana impreuna, atunci sa primeasca si epitimia pentru desfranati, dar numai in caz de casatorie. Pentru ca nu poti sa fii si cu Dumnezeu si cu mamona.Caci daca nu fac nici epitimie, atunci nu are valoare casatoria, caci Dumnezeu nu binecuvinteaza desfranarea.Dumnezeu ne iarta de orice pacat, daca insa si noi ne pocaim.


Doamne fereşte de acei 5-6 sau de mai mulţi, sau alte rele mai mari vor face, până să ajungă să se căsătorească. Dacă se vor mai căsători... Apoi cu cine se vor căsători? Nu cunosc nimic despre persoana aceea nouă, dar ei se cunosc, au stat 8 ani împreună.

Întrebarea 2:
Care Sfânt Canon, la care Sfânt Părinte, spune că cei care au început cunoaşterea intimă, trupească, obligatoriu să se despartă?

Tocmai ce ti l-am scris si l-ai si citit, doar ca nu spune acolo "obligatoriu", ci "daca este cu putinta".

Fiindcă ai început în acest topic să tuni şi să fulgeri pentru despărţirea lor şi pentru ca ei să nu se căsătorească. Fără să cauţi nici câtuşi de puţin să-i înţelegi, să aplanezi, să împaci, să vindeci, n-ai ţinut cont de circumstanţe, experienţă, practic de iubire, de posibilităţi, de înfăptuiri, n-ai avut nădejde, discernământ, dreaptă socoteală, trezvie...

Minti cu nerusinare. Nu am spus sa se desparta neaparat ci am spus ce spune canonul, ca ar fi bine sa se desparta tinand cont de desfranarea anterioara, si apoi am continuat aratand sa nu se cunune in acea stare a desfranarii, ci sa se spovedeasca si sa primeasca canon de la preot, pe care implinindu-l au sansa mantuirii. Insa nu-i de mirare ca in felul tau sucit de a intelege lucrurile, nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo.

Întrebarea 3:
Dacă Sfântul Canon dă oprire de la Împărtăşanie 7 ani pentru o femeie ce a făcut un avort (nu mai multe avorturi), tu ca femei "duhovnic", cum aplici Sfântul Canon în nebuniile secolului 21 în care suntem, pentru un om care vrea să se pocăiască? O opreşti 7 ani de la Împărtăşanie? Şi dacă moare în acei 7 ani, ai pierdut sufletul ei, moare neîmpărtăşită, din mâinile tale se cere sufletul ei, sângele ei, spune Scriptura.

Cum aplici duhovnicia? Cum înţelegi, trăieşti, dăruieşti duhovnicia? Cum aplici vindecarea? Cum operezi cu bisturiul Sfintelor Canoane, tumoarea canceroasă a păcatelor şi patimelor?

Tu cum le-ai aplica? pentru ca eu nu sunt duhovnic si nu spovedesc pe nimeni.Tu insa fara sa fii duhovnic, fara sa spovedesti pe cineva, l-ai si scutit de epitimii, lasandu-l sa zburde liber in ce pacate vrea acela, fara a-l avertiza de pericol.



În viaţa mea n-am nesocotit Sfintele Canoane şi mai ales duhovnicia.

Mai bine cancer şi leucemie şi moarte, să-mi dea Dumnezeu, decât să nesocotesc Sfintele Canoane şi duhovnicia ! Amin De ce?

Fiindcă duhovniciile sunt practic Sfinte Spitale de salvare a sufletului, pentru mântuire, pentru Împărăţia Cerurilor ! Teme-te de duhovnicie ca de focul cel mai puternic, fiindcă asta este. Când am citit despre ce este şi cum este şi ce trebuie să fie preotul, în tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur, am încremenit, am înlemnit, de frică şi emoţie şi spaimă, nu degeaba a stat ascuns Sfântul Ioan Gură de Aur, 7 ani prin peşteri şi pustiuri, când a fost chemat şi au vrut să-l facă preot.

Ai incremenit? Si atunci de ce faci pe tamaduitorul si dezlegatorul epitimiilor, cu atata larghete, de parca ai fi Sfantul Petru cu toate cheile din dotare?

Şi a spus: iadul este pavat cu feţe bisericeşti de episcopi şi preoţi... Ce cuvinte în Duhul Sfânt ! Extraordinar ! Acestea sunt duhovniciile, înţelepciunea şi posibilitatea, în funcţie de ce este în tine şi ce ai înmulţit, de a lucra cu harul Duhului Sfânt, în conlucrare şi comuniune cu Duhul Sfânt Dumnezeu Însuşi !

Şi-atunci o femeie? Duhovnic? Nu, ea e bătaia de joc a demonilor, ca şi mihaela din noul ierusalim de la pucioasa sau alţi înşelaţi de demoni.

Spui că ai ajuns la bătrâneţe?
Femeie, ar trebui să musteşti de înţelepciune şi dragoste şi smerenie şi discernământ şi putere duhovnicească de a lucra cu harul Duhului Sfânt, să musteşti de ascultare faţă de Biserică şi de episcopii şi preoţii cei luminaţi şi îndumnezeiţi ai Bisericii, şi din preaplinul tău, în fiecare cuvânt să se arate mărturisirea ta, dragostea de Hristos şi de toţi oamenii, de sfinţenia care o doreşti înmulţită necontenit printre oameni, de dorirea mântuirii tale şi a celor din jurul tău...

Aici ai dreptate, frate!

Ai citit în Scriptură, soră, de bătrâneţile nebuneşti şi stricate? Să te ferească Dumnezeu de aşa ceva.

Sa ma fereasca, Amin!

Opreşte-te din a mai face pe femeia "duhovnic". Fiindcă nu eşti şi nu vei fi vreodată bună să fi duhovnic.


???

Minţile feminine sunt mămoase, sunt pline de dorinţă de a creşte copilul, de a mângâia, de a păzi de foc şi apă, de aceea sunt fie radicale, fie prea dulci şi îngăduitoare, prea mămoase, şi pot fi amăgite foarte uşor de demoni, sunt foarte uşor scoase din supunere, mai ales când au adunat un bagaj de experineţă, au multă părere de sine, se răzvrătesc uşor şi astfel sunt manipulate uşor de necuraţi, suferă mai intens, au delicateţe şi sensibilitate mai puternică, şi altele, un total de lucruri nepotrivite pentru duhovnicie, de aceea femeile nu vor fi niciodată bune să fie preoţi, sau duhovnici, iar Duhul Sfânt ne-a îndrumat bine în acest aspect. Ele pot să călăuzească, însă doar în mărturisirea prin viaţa lor curată de zi de zi, prin gândurile, cuvintele şi faptele lor curate, dar fără duhovnicie, care sunt lucruri mult chiar şi peste măsura majorităţii covârşitoare şi a bărbaţilor (mă străduiesc şi eu din răsputeri, în multe aspecte să înţeleg duhovnicia, pentru a fi pregătit când şi dacă voi ajunge preot), deci ele pot să mărturisească pe Hristos şi întărirea spre mântuire a Bisericii şi prin cateheze şi omilii, în casa lor, în mijlocul altor femei, sau prieteni, rude, în sat, comună, oraş, sau chiar şi în Biserică, după Sfintele Slujbe, dar fără aspecte de povăţuire duhovnicească, ci amintire, poate recomandare, pe un stabiliment cât mai adânc înrădăcinat în Hristos.

Iartă-mă şi Dumnezeu să ne ajute.

Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!