[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Ti-am aratat si nu doar eu, dai dovada de ignoranta crasa la aspecte esentiale de doctrina ortodoxa, talmacirea Sf. Scripturi si le apaeri cu o logica stramba, perfect sectara in ciuda pretentiilor tale de absolvent de teologie.

Desigur, putem mentiona in treacat si problemele de limbaj injurios cu pretentii de aprindere duhovniceasca.

Iar daca e vorba de banat, tu esti la al 3lea cont pe forumul asta si recent ai scapat ca prin urechile acului, dar s-ar putea ca norocul sa nu mai tina mult.

Aline, când spui că ignor aspectele esenţiale (şi secundare, adaog eu) ale Bisericii, ale Ortodoxiei, te rog să vi cu: versete Scripturistice şi/sau citate ale Sfinţilor Părinţi şi/sau Sfinte Canoane şi/sau izvoare istorice, ca să dovedeşti că eu mint şi/sau hulesc şi/sau înşel.

Iar frăţia ta, mereu scapi ca prin urechile acului de banare, în agresivitatea ta continuă, nefondată, atacurile la persoană, ponegriri, batjocoriri, denigrări, calomnieri, din cauza puţinei tale iubiri şi credinţe practic. Mă tot întreb de ce scapi mereu de banare?

În fine, nici nu vreau să aflu răspunsul, sincer, că aş începe să judec aspru, neputinţele tale, în loc să îţi port neputinţele.

În prealabil postat de crinrin

http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

(...) Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, produc si alimenteaza deseori falsul misticism. Unor stari de boala se datoreaza multe din asa-numitele viziuni si comunicari cu fiinte din alte lumi. "Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce le produc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de o framantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul. Dar daca privim atent, observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boala psihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi si in imaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase.

Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti

Promotorii unor invataturi si practici noi, exponenti ai falsului misticism, straini de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei insisi nelamuriti in probleme de morala, de credinta si de viata bisericeasca. Alteori, insa, ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metoda de imbogatire materiala si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin in legatura.

Tipul patologic, psihopatul, a carui vocatie mistica apare datorita unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, avand nenumarate "convorbiri cu Dumnezeu" si "vedenii de sus", prin care isi autoalimenteaza mandria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea intreaga.

Intre acesti "prooroci" autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicala, si tratarea lor necesita cu precadere o interventie clinica (tratament, internare in spital). Altii, insa, a caror boala nu e totdeauna si pentru toti evidenta, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualitati autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternica in ceea ce spun, credinta sustinuta si prin manifestari exterioare agresive, uneori chiar ridicole si prin "retete" proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine ca ceva mare si tin neaparat sa fie considerati ca atare, mergand uneori pana la sacralizarea propriilor persoane si obiecte (delir de grandoare). Au adesea "vedenii in duh" sau "convorbiri cu ingeri", despre a caror valoare nu se consulta niciodata cu Biserica si pe care nu le raporteaza niciodata la reperele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Duhurile cu care ei comunica le dau un fel de autonomie in cele spirituale, intarindu-le convingerea propriei infailibilitati, incat ajung sa se propovaduiasca pe ei, si nu pe Dumnezeu. Unii ca acestia nu cunosc nimic despre smerenia adevarata, despre dreapta socoteala, despre deosebirea duhurilor, virtuti absolut necesare oricarui crestin dreptmaritor.

Toti acesti "prooroci", avand "comunicari directe cu Dumnezeu", se cred mai presus de Sfanta Scriptura chiar, pe care o folosesc doar ca sa-si argumenteze "misiunea" lor, facand de obicei propaganda de grup, sacrificand orice pentru grup, chiar si logica si bunul simt si omenia insasi; provoaca mari crize sufletesti in ascultatorii naivi si nepregatiti, terorizandu-i aproape, cu propriile lor obsesii si nelinisti. Langa ei nu ai sentimentul seninatatii, al odihnei si al bucuriei pe care-l traiesti la intalnirea cu un om sfant, ci o teribila incrancenare si teama; sunt facatori nu de pace, ci de panica. Apogeul dezechilibrului il ating fanaticii, manevrati clar din umbra de duhurile viclene care-i arunca in excese si exagerari cu totul straine de viata Bisericii.

Impostorul, sau "misticul" mascat, vine cu gand precis de a induce in eroare asupra persoanei si valorii sale, simuland sfintenia pe care n-o poate realiza de fapt si prin aceasta asemanandu-se cu intaiul impostor, ocrotitorul lui (adica diavolul). Precum acela a vrut sa fie ca Dumnezeu, asa si acesta vine ca (un) Hristos, ca profet, ca om sfant si luminat. Impostorul si fatarnicul, "lupi imbracati in haine de oi" (Matei 7.15), simuleaza si, in acelasi timp, deformeaza si discrediteaza continutul doctrinar al Ortodoxiei, urmarind cu intentie inselarea bunei credinte a celorlalti. Resortul interior care-i stimuleaza in avant si in perseverenta, uneori chiar in eforturi ascetice exagerate, e un orgoliu nemasurat, o sete demonica de celebritate pe langa interesele materiale care nu sunt excluse deloc. Prin felul de a vorbi, de a se misca, de a simula minuni, de a profeti, impostorul face "scamatorie" spirituala dezbinand credinta si pe credinciosi; el incepe in Biserica, dar sfarseste in afara ei. Impostorul se foloseste de Evanghelia lui Hristos nu pentru folosul Bisericii si al credinciosilor, ci doar pentru folosul propriu.

Da, frumos articolul. Mulţumim mult, soră "crinrin".

Subscriu, sunt total de acord. Deşi oarecum, parcă prea aerisit articolul, dar e adevărat.

Trebuie să avem extrem de mare grijă cui punem acele... îndreptări, practic, cât de vindecaţi suntem noi şi cât de mult putem vindeca pe alţii.

Fiindcă în aparenţă, de exemplu sora "nacu simona" poate fi acuzată de fals misticism, dar intenţiile ei sunt bune, şi eu la fel pot fi acuzat, şi frăţia ta "crinrin" la fel, ca şi Arsenie Boca la fel, cu toţii putem fi acuzaţi de diverse numiri... să le spunem.

Dar cât de bune sunt intenţiile noastre? Cât de eficiente? Cât de precise şi ce putere au, în Cine, de la Cine? Duhul Sfânt sau demonii?
Înmulţim noi oare cu adevărat harul Sfântului Botez, harul Sfintei Mirungeri, harul Sfântului Maslu, harul Sfintei Spovedanii, harul Sfintei Împărtăşanii...

Însă depinde cine ne "acuză", cât de fondată este acuzarea, cu ce scop ne acuză? Scopul de a ne ponegri sau de a ne vindeca? Ce facem concret, odată ce vedem boala, şi acuzăm, ce facem pentru vindecarea ei, a persoanei suferinde...

Subiectul rămâne deschis, oricum ca şi cultură generală, încurajez citirea articolului postat de sora "crinrin", şi de bărbaţi şi de femei mai ales, care suferă cel mai mult de fals misticism, dar sunt foarte mândre şi ascunse, dar şi cartea "Psihiatria pentru duhovnici" de părintele Dmitri Avdeev, la fel de bărbaţi şi de femei :



Pomeniţi şi iertaţi.