View Single Post
  #249  
Vechi 05.08.2016, 15:19:12
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Iubirea, linistea, lumina vin in viata unui om si ca sa ii dea curaj.
Nu inteleg prea bine de ce si cum, dar dupa o experienta a luminii si a dragostei parca esti ceva mai puternic in confruntarea cu durerea, cu mizeria, cu suferinta de neinteles uneori.

In seara aceea a venit medicul insotit de o asistenta si mi-a spus sa ma pregatesc pentru o punctie. Febra era mare si constanta, cum bine a presupus vsovi. Imi era foarte rau si domnul doctor credea ca am vreo meningita, ceva... Asa ca, in sprijinul ipotezei sale, medicul a adus o seringa mare (parca era pentru cai!) si mi-a zis ca imi vor extrage putin lichid cefalorahidian din maduva spinarii... Sa faca niste analize, zicea.

Nu prea intelegeam eu bine ce insemna asta, cert e ca m-a apucat spaima si mi-a venit s-o sterg. Dar n-am fugit, mai facusem experienta durerii si stiam ca o pot scoate cu bine la capat, daca am rabdare.
Cand au facut interventia, insa, nu prea imi nimereau canalul cu lichid, asa incat doctorul impungea cu acul, parca la intamplare, prin materia mea cenusie din maduva lombara... Ma atingea cu acul acela grosolan cand intr-o parte, cand in alta, cautind locul... Eu urlam la fiecare atingere. Nu am mai trait o durere atat de mare nici inainte nici dupa interventia aceea.
Membrele mele tasneau spasmodic, in toate partile, fara sa le pot controla... Parca eram un broscoi! Sa iti umble careva cu acul prin substanta cenusie a maduvei lombare nu e lucru de saga... Parol!
Si, mai mult mort decat viu, am ramas acolo nauc si moale ca o carpa, de parca durerea imi rapise toata vlaga. Vreo doua ore am stat nemiscat, privind doar tavanul. Asa erau instructiunile, cica daca ma miscam as fi putut sa raman cu niste sechele.... Si imi era o sete!...

Cand sa plece din salon, insa, doctorul s-a intors si mi-a zis un pic inciudat: "fricosule!, ce urlai asa, mah?!". Si atunci, in sfarsit, am auzit vorba blanda si hotarata a batranului: "Nu e fricos, domnule doctor, cum sa fie fricos? Daca era fricos ar fi fugit deindata, vazind cat de neindemanatic sunteti! Dar el a ramas si a suportat toata nepriceperea dumneavoastra... Nu asa se face o punctie!"

Intr-adevar, iubirea vine sa ne intareasca in clipe grele. Macar pentru asta si tot ar trebui sa o pretuim ceva mai mult, ceva mai serios. Si sa ii aratam recunostinta, tinind cont ca nu vom putea niciodata sa o rasplatim indeajuns.
Reply With Quote