[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Cred ca atitudinea corecta este ca stiinta are indicii valide pentru ambele ipoteze.
Cam paradoxal dar asta e realitatea :)
E ca in povestea cu magarul si judecata inteleptului Solomon. <--

Nu, nu, nu. Aia nu-i poveste. În Biblie nu sunt poveşti. Toate sunt lucruri adevărate. Care s-au petrecut sau care se vor petrece. Reale. Au fost, sunt şi vor fi.
Da, poţi spune că ştiinţa are indicii valide pentru orice ipoteză. Dar rămân atât: indicii. E ca şi un copil care arată cu degetul un elefant, fără să ştie de ce unghia şi piciorul lui e altfel ca a noastră, calitatea ochilor şi vederii lui, muşchii trompei, nimic. Şi trebuie să-i explici ani de zile, cât mai multe lucruri despre acel elefant, ca să înţeleagă. Şi în final, când înţelege mult, se uită în urmă, zice: cu ce şi la ce mi-au folosit acestea?

În prealabil postat de Romowe

Pretioasa "Facere" e la fel de confuza, imprecisa si neclara ca orice mit sau ca orice amintire foarte veche si deci foarte distorsionata.
Florin-Ionut, ai talent la desen? Daca da, itit propun sa te uiti la o scena, un peisaj, nu conteaza, si sa il reproduci din memorie: a doua zi, peste o saptamina, peste doua saptamini, peste o luna, peste doua luni, peste sase luni. Evident, nu ai voie sa te uiti la original sau sa te duci sa revezi peisajul/locul respectiv.
Apoi uploadezi rezultatele pe forum. Te bagi?

Şi tu ce spui aici, Adriane?
Că ţi se va altera în minte imaginea? Te înşeli. Niciodată nu se va altera. Va fi la fel de vie ca şi în momentul când ai văzuto. Fiindcă o iubeşti. Pe imagine. Şi ai memorat-o. Şi la 20 de ani, ca şi 80 de ani, o vei reda în cele mai mici amănunte. Asta face iubirea.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Experimentul lui Michaelson-Morley reluat de alții. Nu a reușit să demonstreze inexistența eterului, nici mișcarea Pămîntului prin spațiu. A apărut însă Einstein care, ca să le iasă pasența, a venit cu ideea mutilării dimensiunii corpurilor, a masei lor, ba chiar și a timpului. Doar ca să scoată eterul din ecuații și ca să arate că Pămîntul nu e staționar.

Aici spui asta... Şi aici :

În prealabil postat de Florin-Ionut

“Today’s scientists have substituted mathematics for experiments, and they wander off through equation after equation, and eventually build a structure which has no relation to reality. ”
― Nikola Tesla

ei bine, aici te contrazici.... deci spune-mi, tu ce crezi, este sau nu este pământul staţionar?
Dacă experimentul lui Michaelson-Morley nu a reuşit să demonstreze inexistenţa eterului sau mişcarea Pământului prin spaţiu şi Tesla spune că ştiiţa de azi a substituit matematica cu experimentele, ce să ne aşteptăm? Că experimentul lui Michaelson-Morley va avea rezultat prin mai multe încercări de experimentare sau prin matematică? Tesla ne cheamă la matematică, dar ştiinţa spune că doar prin experiment se poate dovedi şi demonstra o teorie, care întâi se naşte în matematică, altfel rămâne o teorie, rămâne ipoteză, supoziţie şi joacă de copil, ca evoluţia sau big bangul. O religie, în cel mai fericit caz. Deci prin acestea, este experienţa, experiment? Sau matematică? Sau nici una nici alta? Sau amândouă odată?

Dar eu îţi spune atât: toată ştiinţa şi matematica şi experimentele ştiinţifice, le poţi vedea şi trăi prin har, fără să le înţelegi, fără să le defineşti fizic, matematic, ştiinţific, biologic, chimic, etc., fiindcă nu ai nevoie, nu-ţi ajută la mântuire cu nimic, eşti mulţumit doar că Dumnezeu ţi le-a arătat în har, ţie sau grupului, Biserica Sa. Nu avem nevoie să înţelegem ceva, excluzându-L pe Dumnezeu, că nu ajungem la niciun rezultat. Şi chiar dacă cunoşti posibilităţi să redai în definiţii raţionale, fizice, logice, ştiinţifice ce ai văzut, trăit şi simţit în har, vei eşua mereu, oricât de dezvoltată ar fi tehnologia şi ştiinţa, fiindcă în har, Duhul Sfânt întotdeauna îţi arată mult mai mult şi mai profund, decât crezi tu că ştii, ca să te uimească şi să-ţi arate micimea ta şi imposibilitatea de a-L explica pe Creator. Rezultatele ştiinţifice, fizice, matematice, experimentale, totdeauna vor avea măsură, limită, vor încerca să arate şi să explice o fâşie, o linie din prea mult, un segment din infinit, o pictură din oceane, care noi le credem, mereu vor fi provizorii şi temporare, chiar dacă credem în Dumnezeu, fiindcă limitate la finitul materiei, gândite prin credinţa în Dumnezeu în care amestecăm din belşug multă raţiune şi cât mai multă matematică, fizică şi experimente, tot rezultate puerile ne dau, scopul efemerului ipotezelor mereu alungă esenţa mântuitoare care n-are nevoie de ipoteze.

Iartă-mă dacă n-ai înţeles ce ţi-am scris... Nu pot şi nu ştiu să arăt în alt fel...

Atât am putut... Pomeneşte-mă...