[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Nu vad de ce ar fi.
Tu nu esti "Duhul Sfant".
Nici macar un predicator mai de soi.
Sau macar cineva care sa dea dovada ca n-a trecut degeaba prin facultatea de teologie.

Aline, frăţiorul meu drag, iartă-mă şi pomeneşte-mă. Că vezi şi tu că nimic nu pot. Şi nu vreau să pot ceva fără Dumnezeu, aş fi în minciună să cred că pot ceva fără Domnul.
Păcătuiesc mult înaintea Domnului, prin puţina mea dragoste şi rugăciune şi smerenie şi virtute, te rog pomeneşte-mă.

În prealabil postat de catalin2

E vorba de har, Duhul Sfant nu intra in oameni sau obiecte, doar harul. Daca ar fi chiar Duhul Sfant atunci acel obiect ar deveni parte din Divinitate. Am dat de foarte multe ori pasajul din catehism care spune ca atunci cand scrie de Duhul Sfant e vorba de fapt de harul Duhul Sfant. Da, harul poate fi in sfintele moaste, icoane sau oameni.
http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=361

Da, minunat spune la Catehism, ai grijă Cătăline, nu scoate doar ce îţi place ţie, scrie tot:

"Daca ar fi chiar Persoana Sfantului Duh, atunci ea s-ar face o proprietate a noastra (şi am fi din Fiinţa lui Dumnezeu, notă editor), sau noi ne-am face una cu Duhul Sfant. Unde se vorbeste de Duhul, e vorba de lucrarea Duhului. Dar intrucat unde e lucrarea e si cel ce lucreaza, se poate spune ca Duhul Sfant insusi e in noi si lucreaza in noi, fara ca lucrarea insasi sa fie persoana Lui. Dar de aici se vede totodata ca lucrarea aceasta nu e nici ceva creat, nu e o faptura, cum zic romano-catolicii, ci porneste din fiinta Lui si prin urmare ne uneste nemijlocit cu Dumnezeu."

Deci reafirm, să nu fie ceva greşit: Duhul Sfânt este în noi dar nu ne confundăm cu Duhul Sfânt fiindcă nu cuprindem necuprinsul nu mărginim infinitul nu suntem asemenea fiinţei Duhului Sfânt Dumnezeu, ci în şi prin Duhul Sfânt, pentru urmarea lui Dumnezeu, ne sfinţim şi primim lucrarea harului, harul cu care lucrăm.

Poţi separa harul de Duhul Sfânt care izvorăşte harul? Nu fiindcă nu suntem eretici romano-catolici. Harul nu este o persoană aparte, separată, creată, cum spun ei, ci este energia Duhului Sfânt,şi este necreată, fiindcă izvorăşte din Persoana Duhul Sfânt, neputând exista harul înafara Duhului Sfânt şi neputând exista persoana sau obiectul cu har înafara Duhului Sfânt.

Dacă persoanele şi obiectele au har, este pentru că Duhul Sfânt este în ele. Prezenţa Duhului le dă harul, cu care omul lucrează, sau harul care schimbă proprietăţile unui obiect (lemnul devine şarpe, devine viaţă), la fel harul din Sfintele Moaşte, dau viaţă unui om mort, sau vindecă.

De asemenea versetul Scripturistic, amintit şi de Alin: "bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt". - Faptele Apostolilor 6, 3.
De asemenea duhurile demonilor intră în oameni, deci şi Duhul Sfânt intră să dea harul, cu care lucrează omul, fără ca omul să se confunde sau să se contopească cu Duhul Sfânt, că nu e din fiinţa Lui.
De asemenea şi în obiectele prin care Dumnezeu lucrează, toiagul, prosoapele lui Pavel, Sfintele Icoane, este Duhul Sfânt care lucrează asupra creaţiei, prin harul Său, energiile Sale necreate. Nu separăm harul de Duhul Sfânt Dumnezeu care izvorăşte harul.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Nu stiu de ce dar imi aduci aminte de un episod biblic in care Simei il blstema pe regele David. Desigur ca eu nu seman cu David dar mie tare mi se pare ca tu cam aduci a Simei.

Frăţior, eu nu te-am blestemat, eu te iubesc, fie că crezi sau nu. Domnul spune: binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. De ce te-aş blestema, când eşti atât de ocărât şi batjocorit de diavoli? Nu-i destul? Tu te gândeşti la blesteme, eu mă gândesc ce rău îmi pare după tine, să nu te mântuieşti.
Nu vreau să-ţi fac niciun rău, fiindcă suficient rău ţi-ai făcut de-a lungul vieţii în învăţăturile mincinoase penticostale, eşti singur de sine osândit, singur te blestemi, singur te arunci afară din Biserică, din har, din mântuire, din Rai.

Domnul să aibe milă de tine, de voi toţi penticostalii, baptiştii, adventiştii şi care mai sunteţi...

La fel ca toţi romano-catolicii, protestanţii şi neo-protestanţii de orice gen, adică care împreună se numesc eretici.
Nu fiindcă-i urăsc le spun aşa, ci fiindcă îi iubesc şi doresc vindecarea lor.
La fel şi ateii, păgânii, gnosticii sau alţii, sunt singuri de sine osăndiţi, cum spune Scriptura, mi-e milă de ei, îi iubesc nespus şi dacă va fi posibil, aş face orice, orice pentru mântuirea lor.
Nu ştiu cât timp mai ai, dar îţi doresc să te trezeşti înainte de a muri. Fiindcă apoi, fără ca Biserica să se roage pentru tine, va fi în zadar când vei merge la Viaţă şi te va arde dragostea în care nu ai trăit din viaţa aceasta, a Hristosul lui Dumnezeu şi Dumnezeu Adevărat, pe care nu l-ai vrut prin Biserica Sa, prin diaconi, preoţi şi episcopi, prin binecuvântarea noastră şi comuniunea din Sfânta Liturghie.