"În Spațiul primordial al Europei, cel Carpatic, pe ambii versanți ai lanțului Carpatic, se găseau numeroase mânăstiri în care viețuiau, după principiile dreptății, sihaștri-isihaști carpatici care aveau unele cunoștinte de fitoterapie.
Într-o țară acoperită în proporție de cca 79% de păduri (Pădurile României, p.163), cu sate rare, ierni grele și lungi, iarna mai ales, datorită lipsei fructelor și legumelor verzi, lipsa de vitamine era acută, iar în absența din alimentație a vitaminei C, oamenii acelor timpuri se îmbolnăveau de scorbut. În aceste situații, isihaștii carpatici recoltau crăci de vîsc și le duceau în sate, învățându-i pe oameni cum să le folosească, pentru ei și pentru animalele lor (decoct, infuzie, tocarea și mâncarea frunzelor verzi crude) pentru a se vindeca de această boală cumplită, înainte de a se cunoaște existența vitaminei C.
Un astfel de călugăr, purtând în spinare desaga doldora cu crăci sacre, era numit de săteni Moșul cu crăci sau Moș Crăciun. Din cele prezentate în acest studiu, rezultă că sărbătoarea Crăciunului, a Crăcilor sacre, vindecătoare, a fost instituită, demult, în preistorie, ca reflex al unui aspect existențial vital. Nu se găsește nici o legătură cu vreo naștere. (
Gabriel Gheorghe, Originea cuvântului Crăciun)"
Nu am citit ceva mai tare in viata mea. E mai tare ca evolutionistii aia care descopereau dinozauri cu creierul in fund.
