Citat:
În prealabil postat de luminita-
Ca sa nu deschid alt topic, scriu aici.
Este pacat sa parasesc pe cineva drept iubit, daca observ dupa cateva luni de relatie ca nu ma potrivesc cu el? Ca prieten l-as tine toata viata langa mine, insa mai mult, nu stiu. In aceste luni nu mi-a placut modul lui de comportament si greseala a fost ca am plans constant si astfel, usor-usor s-a tot rupt cate ,,ceva" iar apogeul a fost in Vinerea Mare cand dupa modul in care mi-a vorbit am simtit ca s-a distrus tot si am devenit destul de indiferenta fata de el. A observat schimbarea mea si acum incearca sa repare ceva dar... ma gandesc la viitor... daca acum nu mi-a placut ce a facut, imi va placea pe viitor? Oare un om se poate schimba asa rapid sau e doar de fatada ca sa nu ma piarda? Este extrem de loial, sincer, binevoitor cu toti si spune ca ma iubeste enorm, dar nu stiu insa si cat de curat avand in vedere modul sau de exprimare.
Am facut un efort de imaginatie in doua directii. Pe de o parte, daca imaginez o despartire, ma simt vinovata ca nu ii acord sansa de schimbare, ca l-as baga in depresie si ca mi-as pune pe toti cei din partea lui in cap. Pe de alta parte, daca imi imaginez ca ma voi casatori, ma gandesc ce viata va urma.... el vrea distractie, eu prefer activitatile linistite, el are anumite viziuni, eu altele si lista de elemente contradictorii poate continua si... de cand ne-am vazut prima data am un sentiment ca gresesc si nu imi dau seama cu ce, plus ca nu ma mai simt la fel de curata ca inainte sa fiu cu el. Si ma mai gandesc ca la fel cum am plans eu, probabil si pe el l-am suparat si nu vreau sa ii fac asta niciodata, mai bine ma simt eu rau decat el.... poate nici el nu e multumit de mine si nu vreau mai tarziu reprosuri. Nu am mai avut niciun iubit inainte de el, asa ca nu am experienta, nu stiu ce sa fac. Mi-as dori sa nu mai exist!! Am capatat repulsie fata de baieti si nu mai vreau sa am relatii niciodata.
Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)
|
Salutare,
Ma bucur ca ai scris despre situatia ta. La un moment dat gandeam si eu ca tine. Ideea e ca in primul rand ar trebui sa pui in balanta lucrurile care te fac fericita atunci cand esti cu el si lucrurile care nu te fac fercita in relatia cu el. In cazul in care lucrurile care te nemultumesc la el sunt mai multe, atunci ia-le pe fiecare deoparte si incearca sa vezi daca exista solutii la ele. Chiar daca pare imposibil, un om se poate schimba, insa trebuie ca el sa constientizeze ca trebuie sa se schimbe. Pentru el, in primul rand, mai apoi pentru ceilalti. Insa constientizarea aceasta la unii poate aparea, iar la unii nu.
Am incercat sa fiu cu persoane incompatibile, daca vorbim despre hobby-uri si despre stilul de viata. Trebuie sa te intrebi daca esti dispusa sa faci compromisuri in acest sens. Nu e nimic gresit ca tu vrei sa ai activitati linistite sau intelectuale, iar el sa aiba activitati mai dinamice, sa spunem. Fiecare om e diferit.
Legat de partea cu plansul, si eu am plans destul. Insa mi-am dat seama ca nu pot sa stau sa ma rog de cineva sau sa ii sugerez ca are nevoie de o schimbare. O abordare directa ar fi cea mai potrivita. Ia-ti inima in dinti, fii calculata si dupa ce ai facut lista cu lucrurile care te supara, confrunta-l. In functie de reactia lui, vei sti ce trebuie sa faci. Daca o sa inceapa sa arate cu degetul inspre tine, cum ca si tu esti asa si asa, spune-i ca in acest caz ai dori sa stii si tu (dupa ce terminati subiectul "El"), care sunt lucrurile pe care il nemultumesc pe el la tine.
Nu este necesar sa il parasesti. Dupa ce vei avea discutia, lasa-l o perioada sa reflecteze. Ideea e sa ii spui ca pe tine te supara anumite comportamente la el. O sa ajunga la anumite concluzii, intr-un final. Insa ai grija sa nu cazi in capcana "promit sa nu mai fiu asa", "nu o sa mai fac aia", etc. Faptele trebuie sa reflecte cu adevarat sentimentele. Vorbele sunt superficiale si usor de rostit, chiar daca uneori persoana pare sa fie 100% sincera.
Nu iti spun sa il parasesti, iti spun sa il testezi. Vezi cum reactioneaza in anumite situatii. Vezi ce si cat e dispus sa faca pentru tine si relatia voastra. De asemenea, iti spun din experienta proprie: cauta sa te implinesti prin tine, nu prin altii. Eu am facut greseala sa cred ca sunt implinita prin alte persoane si ramaneam dezamagita, de cele mai multe ori. Dupa, mi-am dat seama ca doar eu sunt responsabila de fericirea si pacea mea. Da, poate fi greu. Dar poti apela la un duhovnic si la un psiholog, in paralel: amandoi te vor sfatui si iti vor spune ce sa faci astfel incat sa suferi mai putin.
Nu in ultimul rand, trebuie sa faci propria lista cu ceea ce poti tu sa oferi. Asta ca o completare la eventualele reprosuri pe care ti le va aduce el, daca il vei confrunta. Sa nu iti fie teama si sa te rogi sa fii luminata. Eu m-am rugat foarte mult cu privire la problema aceasta si am gasit raspunsurile, sub multe forme.
Succes si curaj! Doamne ajuta! :-)
Maria Alexandra