Unirea Basarabiei cu Romania in 1918 a fost un lucru normal, firesc, realizat prin vointa liber exprimata a majoritatii populatiei din Basarabia, in contextul invrangerii militare si prabusirii anacronicului Imperiu Tarist.
Declanșarea revoluției ruse din februarie 1917 a însemnat și începutul destrămării Imperiului Tarist, naționalitățile ne-ruse revendicând autonomia.
Revoluția din Octombrie 1917 – ca urmare a căreia partidul bolșevic a preluat totalitatea puterii în Rusia (act în care călătoria unor lideri bolșevici spre Rusia a fost sprijinita de Imperiul german), a dus la armistițiul apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor țările baltice, Bielorusia și Ucraina.
În acest context, liderii din Sfatul Țării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă și recoltele în Basarabia, decât pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de est după retragerea rușilor, fusese și ea nevoită în cele din urmă să accepte armistițiul cu germanii la 9 decembrie 1917.
Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze și să omoare populația civilă băștinașă, fruntașii basarabeni fiind asasinați de către organizațiile comuniste.
În aceste condiții la 22 decembrie 1917, Sfatul Țării a cerut guvernului român aflat la Iași să trimită armata romana să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broșteanu (român) și Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit cu Consiliul de Miniștri, iar ca Prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 17 ianuarie 1918. Ion Inculeț a devenit președintele republicii.
În lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolșevice venite din teritoriul de peste Nistru controlat de germani, apar și pretenții teritoriale din partea Ucrainei, și ea proclamată independentă.
Sfatul Țării începe atunci să manifeste intenții de unire cu România, care sunt exprimate și prin "moțiuni de unire votate de diferite județe (Soroca, Bălți)". Până la urmă, unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Țării la 27 martie 1918 prin 86 de voturi, contra 36 (pentru menținerea independenței) și 3 abțineri.
Desi guvernul roman nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia si nici nu a sustinut interventia aliata antisovietica (neamestecandu-se astfel in treburile interne ale noului stat sovietic), si desi chiar I.V.Lenin recunoscusera (la nivel declarativ) dreptul la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostul Imperiu Taris), cu toate acestea, atitudinea corecta a guvernului roman nu a fost apreciata la justa sa valoare de autoritatile sovietice, care au manifestat o atitudine ostila Romaniei Mari si au sechestrat tezaurul romanesc aflat la Moscova.
Unirea Basarabiei cu Romania din 1918 a fost recunoscuta pe plan international de catre Societatea Natiunilor, si de catre Franta, Germania (Republica de la Weimar), Italia, Japonia, Marea Britanie si SUA.
|