Ioan Danici :
Atât de mult iubesc iubirea,
Așa de mult ca nemurirea.
Așa de mult iubesc și omul,
Dar cel mai mult iubesc pe Domnul.
Nu e nevoie să vă spun
Cât Dumnezeu este de Bun,
Sau câtă dragoste arată
Pentru fiecare-n parte.
Sau câtă iubire revarsă
Atunci când viața ne e arsă.
Sau cât e Dumnezeu de mare
Când omul-l roagă cu ardoare.
Sau Harul care Îl revarsă
Când are omu' viața arsă.
De necaz și de durere ,
Atunci primește mângâiere.
Dar omul nemulțumitor
Aduce înjurii uneori.
Înjură chiar pe Dumnezeu
Fără părere de rău.
Ca și cum El a greșit
De nu i-a împlinit un vis.
Ca și cum ar fi dator
Doamne ai milă de noi.
Iartă-ne că suntem răi,
Suntem plini de patimi grele
Nu știm să ieșim din ele.
Iar pe Tine te uităm,
Până ajungem iar la greu.
Hristos a Inviat! Bucuria noastră a tuturora!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|