Un om care "doar isi face meseria", este un alienat.
Omul nu poate fi redus la meseria lui. Desi aceasta este, desigur, foarte importanta.
Cand moare cineva, nu moare doar un doctor, un sofer, un poet, un filosof, un presedinte, o coafeze, o profesoara, o vanzatoare, o inginera. Mor tot atatia oameni! Nu plangem doar pe doctor ori pe poetesa, ci mai intai pe omul acela, pe acel suflet care nu mai e printre noi!

Pe de alta parte, daca accept totusi ce spui, aminteste-ti ca o "meserie" are si ea un cod moral, o deontologie. Nu se face chiar asa la intamplare, mecanic, in afara moralitatii sau dupa cum voieste unul ori altul...
Nu sacrificam oameni de dragul meseriei!
Nici de dragul viitorului natiunii nu sacrificam multimi omenesti, generatii dupa generatii.
Un viitor cladit pe omorarea si mutilarea aproapelui, pe manipularea si dispretuirea lui, nu poate rodi nimic bun.

Mai sunt oameni, Florine, care au refuzat sa isi faca meseria atunci cand ea devenise o arma in mainile puternicilor zilei, a celor neiubitori de oameni si de Dumnezeu.
Acestia au fost, insa, etichetati in mod viclean ca sabotori si tradatori ai regimului. Iti amintesti?
In orice caz, asta cu "meseria e de vina, nu eu" e doar o ascunzatoare. Temporara.

Intelege, Florin, ca oamenii care au lucrat cot la cot cu "regimul" s-au facut partasi la nenumaratele faradelegi care s-au petrecut la noi. Prin ei s-au transformat in practica reala toate faradelegile gandite in creiere si suflete bolnave, apoi socotite cu cinism pe hartie.
Iar roadele acestor faradelegi sunt tocmai cele pe care le impartasim impreuna, romanii de azi, fiecare in felul lui si totodata impreuna, ca natie/ca popor.

O lume in care liderii politici turnau gogosile numite egalitate, fraternitate, ajutor reciproc, tovarasie, dreptate etc.
dar care promova de fapt principiul "unii sunt mai egali decat altii",
nici macar nu merita sa fie amintita. Desi, pentru a nu uita cumva ce poate face microbul intr-un organism, e preferabil sa pastram foarte bine in memorie anumite date/fapte/evenimente.

Inteleg sa fii iertator fata de anumiti oameni, ba chiar fata de toti. Foarte bine, arati noblete de suflet.
Dar sa preamaresti duhul unui regim care a produs suferinta, victime, nonvalori si confuzie, necredinta, dezinformare, distorsiuni, maladii sufletesti individuale si sociale etc., afectind aproape fiecare familie din tara? Asta nu mai pot pricepe, sa ma ierti.