Bun, va intreb tocmai asta: e normal, e o solutie morala repetarea acolor crime? Si ma deranjeaza cum puneti problema. Nu, nu am avut rude ucise de fostul regim, si nu am, cel putin nu inca, rude ucise de cel nou. Si nu apreciez ideea de asigurarea locurilor de munca din pdv al matzului plin. Cititi din nou cu atentie: am avut perscutati in familie. Nici pe departe ca Pelerin sau Mihnea sau altii, dar am simtit ce inseamna niste...guri slobode. Insa..vorba unei replici a lui Theron Shan, in mareata productie Bioware "Shadow of Revan": "I guess ignoring the boss runs in the family". Cam asa si cu mine: nu ma pot stapini sa nu urasc cu patima, sau cel putin sa contest vehement, orice se numeste conducere, sistem, legalism fanatic, arghirolatrie inumana, sau fanatism religios/ideologic. Dar asta nu nseman ca nu ii inteleg pe cei care nu gindesc ca ine, pin ala un punct pot intelege. De unde sa stie muncitorul angajat in anii '60-'70 la o mare uzina ce s-a intimplat cu fostii proprietari? Oamenii aceia duceau o viata grea, chiar daca locul de munca era asigurat, ca si locuinta, a propos. Aveau o minte simpla, o cultura redusa si inalt ideologizata. Remuscari, cercetari, etc.? De unde? Psihologic si social imposibil.
NU mi se pare normal ca oameni care aveeau doar "vina" ca fabrica unde au lucrat toata viata, eventual cot la cot cu sotia, copiii si ginerii a fost falimentata de suboamenii de fosti activisti, actualmente noii burghezi, burghezia rosie, ridicata la putere pe crimele asupra vechii burghezii si la prosperitate pe bunastarea, asa mininala cum era ea, fostilor colegi si subordonati, indiferent cite clase aveau. Nu este normal; e o crima, lenta, colectiva, subtila, dar nu mai putin crima.
NU mi se pare nomral ca oamenii din interbelic, care deseori au facut o fabrica si lcuri de munca pentru semenii lor, pe vremea cind inca se urma politica economica "prin noi insine", au fost, dupa 1945, saraciti fortat, intemnitati si asasinati de comunisti.
Ambele sint crime. Nici una nu este justificabila prin cealalta. Insa noi rominii, popor latin sa u ce om fi, sintem cinici, masochisti, reci si arivisti pina in maduva oaselor. Ieri, nu ne-a pasat de fostii proprietari de IMM-uri (bine, se numeau altfel in perioada aia) asasinati si lasati pe drumuri, de "chiaburii" si mestesugarii care aveau grija sa aprovizioneze orasele si satele cu de toate, de familiile lor indosariate si persecutate. Azi, nu ne pasa de muncitorul, intelectualul sau taranul care moare de foame. De milioanele de tineri cu rate la case si sclavi la corporatii pentru a isi plati casele in care is cresc copiii, si care sint viiitoare si sigure victime ale unei bombe cu ceas sociale. De pesnionarii, care depind de curva asta tilhareasca de stat-colonie romin, nu ne pasa.
Poporul acesta este de foarte proasta calitate. E efectiv un canon sa nu fii ca marea masa, si totusi nominal si legal sa faci parte din aglutinarea asta latino-slava, numita, paina la noi ordine, "rominia".
A propos, mi se filfiie de deciziile ortografice ale (C)Academiei. Scriu cum vreau.