"Se enerveaza din maruntisuri" - suna destul de ingrijorator. Atat cat stiu despre asta, nu e semn bun. Adica omul dvs. e framantat mereu de ceva, are una sau mai multe griji care il tin in stare de tensiune permanenta, iar aceasta il face irascibil. Pe un asemenea fond de nemultumire/ingrijorare poate fi exploziv, cu descarcari de furie. Chiar daca nu isi doreste asta, chiar daca ii pare rau ca se intampla asa.
Ne-ati dat putine date in legatura cu relatia dvs. concreta. O sa va ridic eu cateva intrebari, ca sa va ganditi singra, eventual, la raspunsuri - nu sa raspundeti inapoi aici, deoarece nu cred ca va ajuta.

1) Cum sta cu bautul si cu consumul de alte substante? Mai consuma filme porno? Are vreo alta patima evident manifesta? - Va intreb deoarece obiceiurile nesanatoase, patimase au printre alte efecte si pe acesta al dezechilibrarii emotionale. Daca are vreo patima din acestea enumerate prioritatea ar fi abstinenta si tratamentul.
2) Cat timp va petreceti impreuna? Cat de mult si de semnificativ vi se pare ca transmiteti unul altuia; comunicati bine? Va impartasiti tot felul de lucruri? Aveti secrete, ganduri ascunse, intentii, planuri si sperante neimpartasite?
3) Ce faceti pentru a va exprima iubirea si a o spori? Concret, care sunt faptele? Daca ne iubim in secret dar nu prea lucram sentimentul in fapte concrete, atunci generam tot felul de incurcaturi, confuzie, indoiala, stres.
4) Cat de mult sunteti centrata pe partea dvs. de contributie la problema? Va ganditi la aportul pe care il aveti in declansarea scenelor de violenta ale sotului? Ati identificat cota dvs. de participare cu claritate? Pentru ca un conflict si o scena de nervi are loc in doua persoane, ca expresie a personalitatii si faptelor ambilor. Conflictul se alimenteaza ori se solutioneaza in cadrul unei relatii circulare, cu un du-te-vino permanent intre A si B. Deci care e cota dvs. de participare la problema? In ce consta? Ce ati putea schimba?
5) Duhovnicul e doar al dvs. ori si al sotului? daca nu aveti duhovnic comun s-ar putea sa apara multe alte probleme. De exemplu impresia sotului ca il barfiti cu duhovnicul. Si pe buna dreptate! Ca asta faceti, de cate ori ii vorbiti duhovnicului despre sot si nu despre dvs.
6) In fine, se intampla des ca, din pricina solicitarii bebelusului, sotia sa fie foarte puternic centrata pe copil si sa il neglijeze pe sot. Cand apare copilul se schimba multe din prioritati. In acest caz sotul s-ar putea simti (chiar daca nu ar avea cu adevarat motiv) abandonat, neglijat. Asta s-ar putea sa il infurie. Ca urmare, cred ca ar fi bine sa discutati tocmai despre aceasta problema cu sotul. Cum se simte in relatie de cand a aparut copilul, ce ar vrea sa se intample de fapt, cum ati putea sa ii oferiti ceea ce cere, care sunt noile limite si noile conditii in care se desfasoara relatia etc.

As mai mentiona ca, dupa cunostintele mele in aceasta chestiune, femeile foarte bisericoase si care fac "ascultare sfanta" de duhovnic (ascultare oarba), eventual de duhovnici "mari", isi cam strica singure familiile. Ma rog, nu singure ci impreuna cu duhovnicul. Aceste credincioase (si credinciosi, desi fenomenul acesta de inalta sfintire in detrimentul slujirii concrete a aproapelui apare mai ales la femei) ar trebui sa stie ca mantuirea, in casnicie, se face tinind mereu cont de posibilitatile ultimului, ale celui mai slab ori mai bolnav, ale "lanternei rosii", iar nu dupa avantul primului (premiantului, atletului campion). Avant care de obicei nici nu e autentic, ci nevrotic. Pentru ca in casnicie nu facem intrecere sportiva - care e mai sfant, care e mai cucernic, care e mai rugator si postitor etc. Taina cununiei nu este un prilej sau o invitatie ca eu sotul sau eu sotia sunt mai bun si mai credincios decat celalalt. Ci, dimpotriva, tocmai pentru ca sunt bun si credincios (prin harul pe care mi l-a daruit Dumnezeu ca sa il fac lucrator in viata concreta), am prilejul in casnicie sa ma arat sprijinul si purtatorul, intre anumite limite, ale celui flamand si insetat (de cele duhovnicesti), descult si sarac, cazut intre talharii de tot soiul.