Citat:
Īn prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Eu nu cred ca intr-o instanta sunt probleme de filosofie. Sau pot fi cand privesti din exterior. Cred ca intr-o instanta trebuie sa fie probe, asa cum le defineste legea, o judecata si asumarea deciziei de catre unul sau mai multi oameni numiti judecatori. Care sa judece strict pe probe si pe nimic altceva. In realitate o asemenea lume nu exista, pt ca si judecatorii, oameni fiind sunt supusi greselii, spiritului subiectiv, propriei viziuni etc. Ideea este ca el, prin decizia lui sa respecte si sa aplice spiritul legii pe care este pus sa o aplice, chiar si cand constiinta lui ar dori poate o alta lege. Cat de greu de acceptat ar fi legea aceea cand iti asumi sa fii judecator va trebui sa o aplici, daca probele asta arata si ea este in vigoare. Sau nu te faci judecator, nu iti asumi povara asta si comentezi, liber si fericit, virtual, poetic sau filosofic :)
Cred ca in cazul discutat ceea ce ar trebui sa conteze ar fi trebui sa probele si doar probele.Daca nu exista copii urgent inapoi.Daca exista si ele sustin aplicarea legii lor atunci sa aplice legea, cum o au iei.Dar si in acest caz judecatorii vor fi oameni, cu tot ce deriva din asta.Ramane de vazut ce vor decide. Citeam odata un interviu cu un judecator de prin America de Sud parca, nu mai stiu exact. Spunea ca traise proteste in timp ce judeca si ca singurul efect a fost ca l-a determinat sa fie si mai atent, sa invoce strict probe si strict legea.In rest incercase sa le ignore pt a nu fi influentat. Nu spunea clar cat a reusit asta :)
|
Pelerinule, faci greseala sa iei in balon poezia si filosofia. Asta spun asa, in treacat, fara suparare.
Totusi, revezi te rog: eu am scris
filosofie de viata (a comunitatii, a tarii, a poporului etc.), nu taclale filosofice.
Stii bine ca in orice produs omenesc, inclusiv in legi, filosofia de viata a grupului/comunitatii/tarii/poporului este o componenta importanta. Tocmai eu sa iti reamintesc aceasta?
*
Aplicarea legii nu e o stampila mecanica. Indiferent de probe si de tot tambalaul dubiilor si neclaritatilor, aceasta aplicare, in spiritul legii, e subsumata mereu unor date (sensuri, scopuri, consecinte etc.) care nu incap in lege, in formularea ei sau in sistemul din care face parte integranta legea respectiva. Aici e loc de subiectivism, de inspiratie, de geniu chiar... Sau de prostie, marsavie, nebunie. Precum si de interventia altor factori, de pilda a unor comenzi politice sau a influentei unor grupuri de interese.
*
Cat priveste asumarea rolului de judecator, eu nu cred ca acesta e rupt de comunitatea in care a trait si s-a format judecatorul. Nici de istoria omeneasca dinaintea, din timpul si din viitorul judecatorului...:)
Rolul si prescriptiile sale sunt mereu influentate/dependente de statut precum si de alti numerosi factori. Sunt precizati in psihologia sociala, in sociologia juridica, in psihologia juridica etc.