În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Eu incerc sa imi exprim parea cat pot de sincer.

Am auzit de cazul Bodnariu de la inceput.
Mi-am zis: "daca ramaneati voi in Romania nu vi se lua niciun copil". Apoi am aflat ca mama e de acolo, din Norvegia. M-am uitat mai atent pe poze, am mai citit ceva despre ei pe blogurile crestine (presa si politicienii habar n-aveau ca exista un nume, Bodnariu), si incet, incet au inceput sa ma apuce toate pandaliile: "frate astia au gresit, traiau in Norvegia, trebuiau sa respecte legea de acolo. Dar sa li se ia toti copiii? TOTI? Care e ideea mah tata, ca astia nu par precum penticostala din Brasov care si-a macelarit bebelusu'?"

Si uite asa, m-am enervat. In timpul asta, un pastor din America (nu Ionescu, ca, fara niciun motiv, cu el nu reusesc sa rezonez), Petrica Lascau a inceput sa scrie pe blogu' lui: "ma baieti, e bine ca va rugati, dar voi cei din Bucuresti iesiti cativa si in fata Ambasadei Norvegiei si spuneti ceva. Orice. Dar aratati si in felul asta ca va pasa de familia aia!"

Lascau mi-a placut dintotdeauna. Cu toate bubele lui. Si mi s-a parut ca e corect ce zice si acum. Si m-as fi bucurat sa faca o miscare de strada penticostalii din Bucuresti, dar, sincer nu-i credeam in stare. M-as bucura daca oamenii care gandesc cu capetele lor ar intelege un adevar elementar: BISERICA PENTICOSTALA NU ARE CULTURA PROTESTULUI. Habar n-am avut ce-s alea proteste pana la cazul Bodnariu. Ceva palid, pro-familie, acum cativa ani in urma. Mai nimic.

In aceasta circumstanta, cand nimeni nu avea initiativa si curaj sa porneasca o miscare de strada, Presedintele Comunitatii Penticostale Bucuresti, da un comunicat pe net si declara ca "lui ii este rusine sa iasa pe strazi la manifestatii, pentru asta ar arata lipsa de credinta in Dumnezeu." Punct.
Mai tarziu si-a cerut scuze. Tot publice. Tardiv si impardonabil.

Insa pentru ca Bodnariu a avut marea bafta sa aiba un frate pastor intr-o biserica mare din Bucuresti, asta a zis ca el totusi va merge sa obtina o autorizatie pentru un miting in fata Ambasadei. A si primit autorizatie sa organizeze un protest de maximum 80 de persoane pentru ca spatiul din fata Ambasadei Norvegiei este foarte stramt.

In Constanta, eu am cerut bisericii noastre sa se roage pentru cazul Bodnariu. "Frate, ne rugam, mi-a zis cineva, dar sunteti gata sa facem si altceva?". " - Sunt gata sa merg pana-n panzele albe, i-am zis. Pentru cazul asta voi face tot ce pot." "Veti incuraja chiar si un protest?". "Orice."

La o intalnire a mai multor slujitori din judetul Constanta s-a ridicat si cazul Bodnariu. Presedintele Comunitatii de Constanta a avut aproape aceeasi pozitie ca si cel de la Bucuresti. "Domnilor, nu putem sa iesim in strada. Pentru un motiv simplu: sunt doua parti implicate iar noi nu avem decat pozitia uneia dintre ele. Daca se va dovedi ca acuzatiile sunt fundamentate? Daca dupa ce iesim in spatiul public, vor fi scoase pe masa certificate medico-legale care sa ateste ca leziuni grave au fost produse de parinti batausi? Daca se va dovedi ca acesti copii au fost agresati sexual? Da, parintii par sinceri si pozeaza frumos. dar, scuze, cati criminali nu aratau bine? Daca noi ne trezim ca manifestam public in favoarea violentelor grave si abuzurilor sexuale? Cum iesim din toata povestea asta? TREBUIE sa asteptam sa fie exprimat si celalalt punct de vedere."

Eu am luat foc: "Nu putem sa asteptam nimic. Acele personaje nu vor comunica cu noi. Vor lua toti copiii si ii vor da in alte familii sau institutii. Si gata. Hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Cand ne vom trezi si noi, va fi PREA TARZIU. Acum trebuie sa iesim si sa punem presiune asupra lor. Acum oamenii aia trebuie sa stie ca sunt priviti si tot ce fac ei se monitorizeaza. Nu putem face prea multe dar macar sa transmitem mesajul: "noi privim la ce faceti voi in ascuns!". Si tot va fi de ajutor pentru fratii nostri. In ce ma priveste pe mine, le-am spus, prefer de zece mii de ori sa gresesc pentru ca am facut ceva in acest caz, decat sa regret si sa plang ca am fost las si mi-a fost frica sa fac ceva. Daca se va dovedi ca am gresit, ne vom cere iertare si vom spune: Am gresit! Dar am fost sinceri si am actionat pe baza informatiilor pe care le-am primit. Ca mai multe date n-am avut de unde sa obtinem!".

Era prima data in douazeci de ani cand il confruntam public pe presedinte. Insa majoritatea celor prezenti au zis: "dom'le asa e, are dreptate!". Presedintele, a zis: "fratilor, eu nu ma implic aici dar nici nu vreau sa va opresc. Luati initiativa si faceti protestul. Mie cugetul nu imi da voie sa merg mai departe". " Ia initiativa, mi-a zis el. Cum vrei sa faci?"
Am raspuns: eu cred ca ar trebui sa inchiriem cinci -sase autocare, sa facem o mobilizare exemplara si sa ducem oamenii la Bucuresti".
"Nu stii ce vorbesti, mi-au replicat ceilalti. Stii cat costa un autocar pentru o zi la Bucuresti? Doua - trei mii de lei. Sase autocare? Cum le platim? Si de unde strangem atatia oameni? Iar la Bucuresti nici nu avem loc. E o autorizatie pentru cateva zeci de oameni"
Dupa multa vorba, s-a hotarat sa iesim in Constanta, in fata Prefecturii, cu cati oameni or veni. Am estimat sa fie acolo 200 de oameni. Au venit mai mult decat dublu.

In aceeasi zi, in Bucuresti, au iesit la fel de multi oameni ca si la Constanta. Au fost mai multi la Timisoara si Cluj. Organizati tot asa, de oameni din esalonul doi sau trei. Sau de te miri cine.

Mai tarziu au iesit cu miile. In 16 Aprilie vor fi zeci sau sute de mii de oameni din peste 150 de orase din toata lumea.

Cazul Bodnariu are sustinere? DA.
S-au trezit si politicienii si televiziunile si ziarele. Dar daca nu erau proteste pornite de oameni simpli in diferite orase din Romania, NICIUN politician nu stia ca exista un om cu numele Bodnariu.
Exista cazuri mai grave pentru care se merita sa protestam? DA, fara indoiala. Asa cum spuneai si tu, sunt copii in canale care o duc ingrozitor. Sunt in lumea noastra alte nenorociri mult mai mari: copiii mor nevinovati in razboi in Siria si in Irak. Mor de foame in Africa. Cu zecile de mii. Sau de milioane?
E corect ca eu sa ma implic in cazul Bodnariu, DOAR DUPA ce vor fi fost rezolvate toate problemele omenirii? NU.
Sunt un om simplu care a fost miscat emotional de drama unei familii. Si incerc sa o ajut. Atat pot spune deocamdata.
Dupa ce se va rezolva cazul Bodnariu, ne vom implica in alte cauze vrednice de ajutor grabnic? NU STIU. Asa de mult mi-as dori ca raspunsul meu sa fie pozitiv. Imi doresc. Sper. Stiu ca nu vom mai fi aceeiasi oameni ca mai inainte. Cazul Bodnariu mi-a schimbat perceptia asupra responsabilitatii crestinului de a se implica si in comunitate nu doar in Biserica.


Dar stiu totusi ceva: nu penticostalii sunt chemati sa transforme tara asta. Sarcina de a fi sarea pamantului si a transforma comunitatea, o au toti crestinii. La sfarsitul lunii va avea loc o sedinta de lucru pentru organizarea mitingului din 16 Aprilie. Zilele astea voi merge la Arhiepiscopia Tomisului cu o hartie oficiala prin care vom cere sa trimita doi reprezentanti. Vom merge si la catolici si la protestantii germani si la toate bisericile cunoscute de noi.
La protestul de la Constanta nu vreau sa ne concentram atentia doar pe Bodnariu si Barnevernet. Voi astepta opinii din partea colegilor.

Idei bune pentru a face ceva. Nu pentru a stopa protestele si implicarea.
De asta nici nu vreau sa mai aud.