Predica de ieri a fost despre pacatul capital al avaritiei. Parintele a sistematizat, aratand ca exista 2 categorii de avaritie, fiecare avand trei subtipuri.
Exista, mai intai, avairitia fata de cele materiale. Este cea mai vizibila, daca nu cea mai raspandita. Cele trei subtipuri ale ei sunt:
-idolatria fata de bani. Arghirofilia. Cei care sufera de aceasta uita ca banii sunt un bun mijloc, dar un rau scop. Ei fac din inmultirea contului in banca insusi scopul vietii lor. Asta ii anima, asta le da satisfactie, asta ii motiveaza, prin prisma aceasta ii judeca pe altii si pe ei insisi, stimandu-i si stimandu-se in functie de bani.
-idolatria fata de lucruri. De asta data, bolnavul de aceasta boala realizeaza ca banii sunt doar un mijloc. Dar un mijloc spre agoniseala de bunuri. De lucruri pe care molia le roade si timpul le rugineste. In mod deosebit, colectionarii sunt amenintati de acest subtip. Uneori, pacatul poate fi ascuns de intentii bune, iar iadul e pavat cu astfel de intentii. Unul poate fi avar agonisind icoane, sau carti de spiritualitate, neobservand ca devine el insusi bolnav spiritual.
-incapacitatea de a se desprinde de bunuri. Acestia nu sunt neaparat bogati, nu un au neaparat nici bani multi, nici agoniseala de bunuri. Dar uita ca un lucru nu e decat un lucru. Se cearta cu fratele lor si nu-si mai vorbesc pentru motive ridicole. O fata de masa de la mama. O unealta pe care fratele lor a stricat-o, etc.
Avaritia spirituala este o avaritie fata de bunuri care nu au materialitate. Subtipul cel mai raspandit, socoteste parintele, este avaritia fata de timp. Timpul este o mare avere pe care o avem. Avarul spiritual nu isi imparte aceasta avere cu aproapele lui. Nu are timp. Daca il intrebi, el spune ca tine la copiii lui ca la ochii din cap. Dar nu gaseste timp sa se joace cu ei. Are mereu altceva de facut.
Parintele a mai vorbit de inca doua subtipuri de avaritie spirituala, dar nu le mai tin minte. Pesemne, din cauza ca m-am recunoscut deja in primul...
|