Citat:
În prealabil postat de Intrarea Vagonului
Vedeti, întotdeauna trebuie sa deosebim intre greselile omului si (eventualele) erori ale unui sistem de idei. Acele cazuri de demagogi sint exemple clare de suicid spiritual. EI isi taie singuri creanga de sub picioare. Asemenea situaČ›ii neinsemnate va provoaca atita amaraciune si repulsie la adresa sacerdotilor?!
Apreciez faptul că îmi răspundeČ›i cu calm Č™i curtoazie. (Eu am o gură spurcată, Č™i o reacČ›ie colerică; îmi cer scuze). Sint oarecum sceptic în privinČ›a istoriei Bisericii; vad in ea mult narcisism institutional si subiectivism, insa nu sint eclesiofug. Mai degraba privesc totul, mai ales autobiografiile trufase si usor delirante ale diverselor organizatii spirituale/ideologice cu un scepticism sanatos si o doza importanta de sarcasm si ciuda. Asadar, sint eclesiosceptic, dar intr-o masura mult diminuata fata de trecutul destul de recent: frecventez biserica. Si, repet, astfel de cazuri ma lasa rece.
|
Aceste cazuri sunt reprezentative pentru situația preoților, nu sunt neînsemnate pentru ca arata in mod evident ipocrizia acestora, care una fac și altă predică. Mă scârbesc, dar nu sunt motive suficiente pentru a-mi formă această părere, sunt mai multe lucruri care mi-au format această părere. Sunt de acord cu d-voastra, în ceea ce privește părerea despre comportamentul instituției bisericești pe parcursul istoriei, inteleg unde bateți, deși nu am atâtea informații despre acest comportament bisericesc. Eu zic ca și din lucrurile care păr mici, neînsemnate, se poate trage o concluzie destul de aproape de adevăr, desigur, trebuie să privim imaginea largă, și nu detaliile, dar totuși. Să privim în ce fel a influențat biserică oamenii din România și să ne întrebam dacă a avut rezultate bune și o influența bună asupra unui număr mare oameni , e mult de discutat.