[Mihailc]

Hai să recapitulăm puţin:

Totul e taină când vorbim despre Dumnezeu în sine sau în raport cu altceva/altcineva, fiindcă El Însuşi e Taina Tainelor.
După ce Dumnezeu s-a întrupat, răstignit, înviat şi înălţat la dreapta Tatălui, Duhul Sfânt a început să-i înveţe pe oamenii credincioşi tâlcuirea tainelor, dar fără să le epuizeze înţelesurile sau să le înţepenească, prin birocratizare rituală şi juridicizări rigide, în tot felul de ideologii mumificate. Aceşti oameni se numesc mistagogi şi datorită lor putem astăzi să ne antrenăm în discuţii pasionante despre lucruri aflate la veacuri-lumină de înţelegerea noastră.

Pe topicul de faţă Misuar încearcă să ne arate, cu temei scripturistic, că au existat oameni care au mâncat păpară (omletă) fără să spargă oă: călăii Mântuitorului, de la vlădică la opincă. Altfel spus: cineva a primit iertare fără pocăinţă. Silogismul din subtext vrea să conducă la concluzia că este mântuire şi pentru puturoşi/nesimţiţi incurabili.

Desigur, era oportun să-l întrebăm pe Misaur ce înţelege prin pocăinţă, cu această ocazie întrebându-ne fiecare pe sine ce înţelege.

Dacă înţelegem că este o pasă nevrotică de autoculpabilizare, impusă de tradiţie pentru obţinerea iertării sacramentale, nu greşim prea tare.... doar îi spunem unei găleţi de apă din ocean tot ocean.

Mergând mai la originea patristică a conceptului, vedem lucrurile la altă dimensiune şi orizontul semantic se lărgeşte cât toată zarea şi poate chiar mai mult decât atât.

Nu am eu competenţa să explic ce înseamnă metanoia ca realitate duhovnicească şi cine sunt rudele sale proxime fără de care ar fi de neînţeles. Recomand tatonări culturale responsabile şi solide, dar aşa, ca să ne facem o idee generală. Cel mai bine ar fi să cunoaştem din proprie experienţă, deşi asta ar atrage primejdii mortale, inclusiv căderea într-un soi de trufie care-i anulează lucrarea.