Odată Starețul a povestit: „Era în ziua Sfântului Isidor Pelusiotul. Treceam printr-o perioadă cu multe supărări și de aceea aveam dureri mari de cap. Din cauza tensiunii ridicate mi se zbătea un ochi și mă primejduiam să fac comoție cerebrală. Simțeam ca și cum cineva mi-ar fi lovit ochiul pe dinauntru cu un ciocan, iar acesta voia sa iasă afară. Pe Ia ora 9 seara, pe când stăteam întins pe pat, am văzut un înger foarte frumos, cu chipul ca al unui copil de doisprezece ani și care mi s-a părut că a ieșit din mine. Părul lui era foarte blond și ajungea până Ia umeri. Mi-a zâmbit și mi-a atins ușor ochii cu mâna. Îndată mi-a dispărut toată rnâhnirea și mi-au încetat durerile. Am simțit atâta dulceață, încât preferam să sufăr din nou, numai să mai văd o dată pe îngerul meu păzitor...”.
(Ieromonahul Isaac , Viața Cuviosului Paisie Aghioritu l )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|