Aminteste-ti, Carmen, ca sensul artei bisericesti nu e sa ne gadile moliciunea sufleteasca, ci este acela al oricarui demers ascetic/purificator si ascensional. Cantarea bisericeasca nu trebuie sa ne "placa", nu are menirea de a fi "frumoasa". Rostul artei bisericesti e sa ne subtieze, sa ne despatimeasca, sa ne trezeasca si sa ne daltuiasca duhovniceste. Sa ne vindece de moarte.
Or, manelele lui Marian Moise sunt departe de aceste caracteristici. Ele consoneaza placut doar cu miorlaiala sentimentaloida din noi, cu ranile puturoase ale sufletului nostru bolnav. Lalaiala aia bolnavicioasa nu vindeca. Doar amageste. Si imbolnaveste, inca, si mai tare.

Imi pare rau ca suna, poate, neplacut. Dar se pare ca tocmai asa stau lucrurile...