Citat:
În prealabil postat de GMihai
Mai ai puțin de tot și o să faci din dreptul părinților de a-și bate copii un veritabil drept al omului. Își sugerez să propui includerea acestuia în CEDO.
Dar hai să mergem puțin la cazul concret. Deși nu cunoaștem prea multe, avem măcar unele declarații ale părinților.
Să vedem ce declară doamna Ruth Bodnariu, mama copiilor:
"In situatii de stres, cind se cearta copiii, cind tin un copil in brate si mincarea e pe foc si doi se cearta... In Romania nu e considerata violenta. In Norvegia din pacate asta e caz penal".
Unu la mână, doamna Bodnariu, cu gura ei, recunoaște că ceea ce generează comportamentul violent sunt "situațiile de stres".
Stresul ei, nu al copiilor, a se citi bine. M-au stresat copii și i-am bătut. Doi frați (sau două surori) s-au certat, mama s-a stresat (că doar era și mâncarea pe foc) și.... le-a bătut. Ați stresat-o pe mama ? Luați de aici.
Păi, doamnă Bodnariu, dacă ați știut că nu vă puteți descurca cu mai mulți copii fără a deveni stresată și a ajunge să-i loviți, de ce i-ați făcut ?
Și, doamnă Bodnariu, greșiți; și în România tot caz penal este.
|
Si de unde era sa stie asta?
Sunt unii care dupa un timp, isi dau seama ca au fost parinti sub-mediocri chiar si pentru un singur copil.
Si nu ma refer la faptul ca le-ar fi scapat o palma in situatii de stres,ci le-au ignorat constant nevoile emotionale si parentale.
Ce ar trebui sa faca daca isi dau seama de asta mai devreme, sa zicem dupa 5 ani?
Ar trebui sa renunte la ei si sa-i dea in adoptie?
Eventual sa existe o lege care sa-i oblige sa faca asta?
Dati impresia unei persoane care nu stie ce inseamna de fapt o familie, sunteti sigur ca toate lucrurile sunt ok acasa?