Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
N-ai înțeles, frate. Teologul nu-L exclude pe Dumnezeu și tocmai, își recunoaște limitarea pe măsură ce se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Cui dăm întâietate în ceea ce privește vechimea pământului, teologului sau omului de știință?
Aici ai dreptate, îmi pare rău că n-am reușit să mă abțin de la a face vreun comentariu. Și iartă-mă, dar nu pot fi de acord cu ideea de a da întâietatea științei în cazul de față. :)
Dacă omul de știință și-ar recunoaște limitarea nu ar mai încerca să-și explice cum a apărut Pământul și viața pe Pământ, din moment ce aceste aspecte au fost revelate, trecând într-o altă zonă a existenței, unde nu are competență și nici mijloace de cercetare.
|
Oh, câți teologi Îl exclud pe Dumnezeu!!! Hoho, stai liniștit, că mai degrabă îți aduc acum o mie de oameni de știință care nu Îl exclud pe Dumnezeu decât adun 10 așaziși teologi care să nu fi uitat demult de Dumnezeu... Sau care nu uită nici un minuțel să spună o groază de tâmpenii despre El.
Frate Ovidiu, o iei pe urmele lui Cătălin? Ați început să importați apă din izvoarele de sub Tâmpa?... Chiar crezi că teolog e unul care rostește cuvântul Dumnezeu dînd din cap )sau din pană) aprobator?... Teologul e o stare de spirit, frate, un mod de a fi, iar nu un flecar uitat de Însuși Dumnezeu în vorbăria lui pompoasă și absurdă...
*
Întâietate dăm lui Dumnezeu. Ce-or înțelege omuleții e deja distracție și plâns mare... Lămuritu-m-am.
*
Aici te înșeli grozav.
Frate Ovidiu, ia sema bine la ce-ți spune un pârlit hârșit în rele:
1) Prin menirea lui dată de Însuși Dumnezeu, omul de știință cercetează, observă, cugetă, emite ipoteze, verifică, elaborează modele, ordonează etc. Este un iscoditor neobosit care, când și când, se minunează de ceea ce pricepe sau abia întrezărește și, nu de puține ori contemplă cu bucurie rafinată, aleasă, măreția înțelepciunii Dumnezeiești în facerea și guvernarea lucrurilor.
2) Omul de știință are și își făruește neîncetat mijloace de cercetare și competențe. El trebuie să cunoască, să investigheze, să înțeleagă și să aplice. Nu poate trândăvi. Ce anume să cerceteze? Totul, absolut tot ce e Creația Domnului. O face în felul lui, cu mijloacele lui. Acuma, e altă discuție cum valorifică toate acestea, dacă le pune în slujba vieții sau a morții, a adevărului sau a minciunii etc. Exact la fel cum fac și teologii. Și preoții și toți care se pun singuri în ciudată opoziție cu omul de știință. Că nu de puține ori cei care mint și pocesc cel mai mult sunt nu oamenii de știință, ci slujitorii (aparenți ai) Domnului.
Regret că nu cunoști, precum constat, nimic important din viața unui om de știință. Nu știi cât de mult regret... Aș îndrăzni să spun, ca să ma înțelegi până la capăt, că asta e cu adevărat un handicap. Unul uriaș. Te lipsești astfel de o mare frumusețe, de un mare dar oferit omului de Însuși cel Care Se voiește cunoscut nu doar în extaze, ci și prin contemplația naturală și prin sudoarea frunții gânditoare.
Hai să nu picăm iar în capcana de a pune în opoziție pe omul de știință și pe teolog. O prostie ca asta e demnă de Cătălin, nu de noi.